Ma consider un om matinal. In general… Azi dimineata, matinal cum sunt, la ora 7 eram la magazin, sa cumpar 2 cutii de lapte (Danone, de 3.2 lei), si aveam 1 bon de 7.15 lei. Ma duc frumos, la o alimentara, si am cerut respectuos cele 2 cutii de lapte la casa.

Acum, sa detaliem cum arata alimentara… pentru cei ce inca le mai stiu, este dupa modelul comunist. Pentru cei ce nu stiu la ce ma refer: 3 frigidere, o casa, un raion cu dulciuri/sucuri, si o tejghea de paine.

Tanti de acolo, foarte respectuaosa de altfel, incepe si urla la mine, ca mai trebuei sa cumpar ceva de 0.7 lei, ca 3.2+3.2= 6.4, deci nu 7.15, oricine stie matematica asta elementara, nu??

Asa ca eu, respectuos, ii spun sa-mi treaca pe bon 7.15 lei, si ma duc sa-mi cumpar si paine. Nu, asa ceva, era impertinenta din partea unui pustan de 21 de ani, care la ora 7 dimineata le tulbura linistea saracelor vanzatoare. Femeia, pe la 55 de ani si menopauza in floare, incepe si urla la mine ca apucata de streche, ca nu are sa-mi dea bani. Bani?? Pentru ce, ca la bonuri nu se da restul… nedumerit, ma dau la o parte in fata casei, in timp ce femeia urla in continuare la mine, ca probabil abea m-am trezit din somn, si nu inteleg romaneste… cand am auzit asta, beculetul s-a aprins, o vena a inceput sa pulseze, si i-am raspuns, la fel de respectuos ca aceasta nu este o modalitate de a raspunde clientilor, ca eu i-am vorbit frumos. Imi “explica” in continuare, ca nu are bani sa-mi dea restul la bonul meu (lucru care eu stiu ca oricum NU se face…), si ca ea nu tine gestiunea si la paine. “BINGO” zic in mintea mea, saraca femeie asta incerca sa-mi explice de la bun inceput… imi fac cruce, ii spun sa se spele pe cap cu laptele si cu atitudinea ei, si ies din magazin in cautare de alta alimentara, in speranta ca o sa fie mai respectuosi…

In drum spre casa, si acasa stand de vorba cu logodnica mea despre incident, ajungem la concluzia ca saraca femeie are creierul spalat de 20-25 de ani, cat o fi lucrat, in aceeasi alimentara, pe vremea comunismului. Nu-mi pot imagina decat o tantica plina de ea, care conduce lumea din spatele tejghelei goale din perioada comunista. Cine ii intra in gratii, era un om satul, la propriu. Doar asa puteai sa obtii salamul mult ravnit de oamenii de la coada, fara sa te duci acolo de la ora 5. Doar asa, puteai manca niste copite excelente de porc, din nou, fara sa stai la coada. Ce-ti cumpara mancarea (si nu ma refer la bani)? Un “sar’na” bine plasat la tanti de la alimentara, si un pachet de cafea ocazional.

Ce pretentii sa am acum de la biata femeie? Lucreaza la un patron, mancarea este din belsug, si puterea ei la minim… probabil in industrie, asta este ratarea carierei, momentul in care clientul decide.

Vis-a-vis am intrat intr-o alimentara, o vanzatoare la 25-30 de ani, foarte draguta, imi intinde tot ce-i cer, fara comentarii, ma lasa sa ma decid ce vreau, si plecam fiecare linistiti pe drumul lui… am decis ca acest eveniment nu-mi va strica dimineata…