Nu stiu pentru cei ce citesc acum ce a insemnat liceul. In schimb stiu ce a insemnat pentru mine.

Sincer, am crescut destul (zic eu… :) ) de atunci, nu mai imi e frica de parerile celorlalti. Probabil ca, daca ar fi aflat ai mei ce am de gand sa scriu acum cat timp eram in liceu, ar fi fost foc si para. La fel o sa fie si acum, dar nu mai imi pasa, sac sac.

Nu am facut un liceu cool, un liceu la moda, sau un liceu de prestigiu, ca multi altii. Poate as fi avut de castigat, poate nu, putin imi pasa acum cand imi aduc aminte. Atunci era alta poveste…

Ca o introducere, am urmat cursurile de zi ale Liceului Teoretic cu clasele I-XII, Marin Preda, din Bucuresti. Pararam-pam! Introducere ca pentru un CV.

Liceul asta era departe de a fi o unitate de invatamant pentru cei cu fite si/sau basini. Era intr-un cartier, mai precis in Crangasi, si am facut parte din prima generatie a liceului de cand purta denumirea aceasta. Altfel, unii dintre voi, veterani ai cartierului Giulesti/Crangasi, il stiti dupa denumirea de Scoala 166 ( cea care a venit cu clasele 1-VIII si cladirea liceului ) si Liceul Doamna Stanca, care isi avea sediul tot pe Giulesti, in spatele Cimitirului de vis-a-vis de Stadionul Giulesti (imi scapa numele acum, important e ca Liceul Doamna Stanca a adus profesorii).

Asa deci, prima zi de liceu. Intr-un fel, marele meu avantaj era ca o sa fiu alaturi de cel putin un coleg mai vechi, adica din scoala generala, plus inca 2-3 cunoscuti.

Prima zi.. wow, eram impresionat, profesorii ne tratau de la egal la egal, nu ne mai cereau caiete frumos ordonate, puteam sa nu mai tragem linie la caiet… intr-un cuvant, tot ce uram la scoala generala.

Contrar asteptarilor, profesorii isi faceau treaba, si isi dadeau silinta sa invatam. Unii, spuneau ei, ca sa ajungi la liceele mari din Bucuresti ca profesor, aveai nevoie de pile, nu oricum. Imi era fix perpendicular, eu oricum visam sa ma transfer…

Si inceput fiind anul, eu eram relativ entiziasmat de promisiunea alor mei, ca dupa cateva luni o sa ma mute la Neculce, sau Lazar, sau Misu… toate imi pareau atat de apropiate, si ma si vedeam mergand cu metroul spre unul dintre ele, alaturi de niste super cool super colegi. La naiba, credeam ca acolo e laptele si mierea, iar eu sunt intr-o mare balega de vaca.

Timpul a trecut, am dat prima lucrare, eu visand la liceele mari, ma durea in pix de orele de la liceu, nu invatam nimic, si nu tineam mortis sa cunosc pe nimeni de acolo. Eram oarecum distant, profii ii evitam, si nu vroiam sa iau note, in ideea ca o sa incep oricum de la 0 in partea cealalta. Ei bine, colac peste pupaza, dam o lucrare la matematica, cu diriginta. Femeie ok, relativ simpatica, pana cand venea vorba de Dumnezeu. Barbatul ei era Reverend la o biserica de import (nu urmaresc sa jignesc pe nimeni, poate credeti ca sunt habotnic sau cum ii spune…), ceva din America, mult laudat… dar asta e alta poveste.

Toate ca toate, am luat nota 4. Prima nota ca boboc la un liceu… 4. In ziua in care ne-a adus lucrarile era si sedinta cu parintii… halal posibilitate de modificare, imediat cum am iesit din clasa, m-am intalnit cu taica-meu, ca deh, era prima sedinta cu parintii…

I-am spus de pe culoar nota, sa nu se sperie in clasa. L-am asteptat acasa, cu sufletul la gura, gandind ca oricum nu conteaza, o sa ma transfer. Nu stiu daca ma intelegeti, dar pentru mine nu conta nimic altceva atunci decat TRANSFERUL ala nenorocit. Eram un mare snob (unii spun ca inca mai sunt si acum, si ii cred…), vroiam sa scap din acea “hazna” unde ma dusesem de buna voie. Fusesem prima generatie cu capacitate, si la indemnul alor mei, am ales un liceu unde sigur nu dadeam admitere. Si acum imi mai dau “suturi in fund” pentru o asemenea decizie…

Cand a ajuns acasa, belea, era verde/albastru, si imi aduc aminte si acum cum mi-a spus “nu o sa te poti transfera la nici un liceu cu notele astea (era O singura nota, dar in fine), si pe deasupra o sa-mi fie si rusine sa merg pe acolo cu dosarul tau…”. Pentru mine era echivalentul cu a-mi spune ca ma reneaga, si de ziua urmatoare pot sa-mi iau un tricou, o pereche de chiloti si una de sosete, periuta de dinti, si sa plec unde vad cu ochii. Am fost undeva in zona “distrus”, dar inca mai speram.

Dupa o luna sau asa, mi-a zis si maica-mea ca dosarul meu nu poate fi acceptat, blah blah, relatiile nu stiu ce cacat au realizat, si nu ma mai pot transfera acum. In mintea mea, that was it. Imi bagasem picioarele cu demnitate in toate orele de pana atunci, aveam numai note si note, cu colegii nici nu stiam cum ii cheama… deh, eram gata sa ma mut, si dintr-o data… AAA!!

Asa ca, m-am uitat in jur in ziua urmatoare, si m-am dus cu 2 dintre colegii mei, unul mai tiganus, il stiam din generala, fusesem colegi in 1-4 (Alica ii spuneam.. cred ca asa il chema oricum… parca) si cu Banana. El era tipul cool, intarziase in prima zi de liceu, venise cu geaca de piele si blugi taiati. Ma gandeam ca, alaturi de ei, o sa ma distrez in liceu. Si cum spuneam, ne-am dus sa bem ceva. Eu aveam de “sarbatorit” faptul ca o sa raman in liceul ala. Mai tarziu urma o lucrare la fizica, dar nu conta pentru mine. Am mers toti 3 la o cazatura de local, langa parcul unde era liceul, am cumparat un… coniac dubios, la sticla de plastic, si ne-am asezat pe o banca. Am terminat repede sticla, iar eu cum eram fara antrenament, am fost torpilat instant. Mergeam pe 3 carari, in drum spre liceu, unde urma sa dau o lucrare… la fizica. Ajuns in banca, am inceput sa fac panarama, eram beat, ce mama ma’sii, odata vine prima betie cu baietii. Colegii, disperati sa copieze, se luau de mine, imi spuneau sa tac, sa nu atrag atentia…. mai multe nu-mi aduc aminte.

A trecut o saptamana, si vin lucrarile corectate. Cam transpiram, deja aveam vreo 4-5 note de 4, la diferite materii. Mai erau strecurate si cate un 2-3, si ceva ceva absente. Un elev de nota “10″. Spre surpinderea mea, la acea lucrare, am luat nota 7. A fost prima nota peste 4 de cand incepusem liceul… wow, era ceva, alcoolul parca omora neuronii, nu-i facea mai buni.

M-am inhaitat cu cine trebuia, si o tineam aproape intr-o betie la 2 zile. Un succes deplin, deja stiam toate chioscurile de unde sa pot cumpara alcool, si sa nu fie in raza alor mei parinti/bunici/cunoscuti.

Imi aduc aminte la un moment dat, fusesem cu un coleg sa cumparam o sticla de… crema de whiskey, o ceva dubios, dulce, gen tanita, si incercam sa o indes in ghiozdan, cand aud un “Buna ziua Cristian” foarte familiar… era invatatoarea mea din 1-4. “Sar’na doamna invatatoare..” si am mers mai departe. Cred ca nu si-a dat seama ce aveam acolo, si oricum daca a vazut, probabil a intervenit negarea imediat in capul ei, deoarece in 1-8 am fost un elev “model”, cuminte si devreme acasa.

Anii de liceu… daca va plac, o sa mai povestesc… va dati seama am scris doar cateva saptamani din clasa a noua aici…

Si… mama, tata, daca cititi… enjoy!