Acesta este un post scris in izolare totala fata de internet sau reteaua de curent electric. Inainte de a continua, tint sa va spun ca este scris la calculatorul de serviciu. Trebuie prin aceasta sa aduc multumiri firmei la care lucrez pentru ca mi-a oferit un laptop.

Nu cred ca ma refer numai la mine, dar noi cei din “blogosfera” romaneasca suntem dependenti de net. Acum este fix momentul in care sa constientizez asta. Este ora 10:01, in data de 09-07-2006, chiar daca la data si ora postului scrie altceva.

Ma gandeam sa ma joc ceva. Da, am 21 de ani, dar inca mai ma joc pe computer. In general San Andreas, EVE, GW sau Cs… nimic special, dar in afara de San Andreas, nu am ce sa ma mai joc offline. Asadar, sunt dependent de net chiar si in ceea ce priveste relaxarea personala.

Am participat si eu la testul acela efectuat pe blogeri. Deci, fara mine, ar fi fost 271 in loc de 272 de raspunsuri. Si am scris acolo, stau pe internet peste 8 ore pe zi. Este adevarat. Ma uit cu nerabdare spre viitor, si astept ziua in care netul o sa vina prin aer. Wireless. Pana si lipsa mausului ma afecteaza. Am intins mana spre masuta, cu toate ca sunt in balcon acum, beau o bere, si tin laptopul pe picioarele intinse pe post de suport pe pervazul geamului. Balconul este inchis, asa ca nu va faceti griji, nu sunt expus intemperiilor.

Notorietatea personala. Cica asta am cauta noi cu blogurile. Cel putin un procent destul de mare asta a votat. Eu am votat ca urmaresc profituri banesti. Nu de alta, dar la momentul respectiv (da, acum 2 saptamani) aveam doar un blog in limba engleza. M-am cam resemnat dupa ce contul de la google adsense mi-a fost suspendat pe motiv de prea multe clickuri. Alta mancare de peste, nu intru in detalii. Inca mai ma gandesc la subiecte pentru limba engleza.

Acum in schimb stau cu groaza, gandindu-ma ca mai am doar 3 ore jumate de calculator. Cum spuneam, DEPENDENT pana la capat. Ma gandesc… liceul pentru mine a fost o perioada foarte faina, m-am distrat, am facut ce am vrut. Dar din pacate cu o masura. Asta este ceea ce ne omoara, limitele. Acum, de exemplu, sunt limitat de lipsa de electricitate si de internet. Dar poate fara aceasta lipsa evidenta, nu as fi venit cu o ideie pentru blog. Sunt la berea numarul 4, si nu ma simt nici cum ametit. Probabil este stresul, probabil este dorinta de a ma face manga. Poate amandoua combinate. Abea atunci cand simti lipsa unui lucru iti dai seama cat de mult il doresti de fapt. Oricum conexiunea mea la internet se baza printr-un proxy amarat sustinut de desktopul meu batran si obosit.

Mai iau o gura de bere, privesc luna si blocul de vis-a-vis, si sunt bucuros ca am ales sa inchiriez un apartament care nu are vedere la nici o strada principala. Probabil sunt ultimele zile in care ma voi mai bucura de caldura verii… pisicile isi fac de lucru in jurul meu, il aud pe Hamy cum se joaca cu ceva, iar Motocea sta pe masa langa mine. Hamy este un norocos, Motocea este o grasunica. Motocea este pisica mea, veterana alaturi de mine, mai putin o perioada anul trecut. Pe ea am luat-o de la Irina, o colega de serviciu. Este o birmaneza cu siameza, parintii fiind unul de o rasa, unul de o rasa. Am luat-o pe la 3 luni si ceva, si s-a lipicit de noi (de mine si Cristina). De mica noi o tot pupam, asa ca ea ne linge pe nas cand o pupam.

Hamy, are alta poveste. Pe el l-am gasit acum o luna in scara blocului. Cand coboram din casa (stau la etajul 3), am auzit un mieunat. Suna de parca ar fi cu cineva, si dintr-o data a tacut. Am fugit pana la parter pe scari, ca sa gasesc pe mogaldeata in mijlocul holului, si un Cerber iesind din scara. M-am gandit ca a scapat din casa cuiva, l-am dus sus, si Cristina a stat cu el cat m-am dus pana la piata, si am lasat un anunt in scara blocului “gasit motan birmanez/siamez” si nr de telefon. Pana m-am intors, Cristina a observat ca are mustatile pe dreapta taiate la jumate, asa ca am scos anuntul. Maica-mea era in America cu serviciul, asa ca l-am sunat pe taica-meu sa vad daca il primeste pe amarat la ei. A se nota, cand m-am mutat anul asta de acasa, maica-mea a plans mai mult dupa motocea decat dupa mine. Imi pare rau mama, era pisica mea :) . Asa ca Hamy ( numit asa dupa veverita din Over the Hedge ) si-a gasit parinti. Ai mei sunt in vacanta acum, asa ca l-am luat la noi. Se ingeleg super, cu toate ca in prima zi s-au scuipat de vai mama lor. Acum Motocea l-a adoptat si il invata o gramada de chestii. Ea avand un an jumate, aproape doi, este pisica mare. El e un “amarat” la trei, patru luni.

Dar povestea nu era despre pisici. “Sar la o idee la alta ca ma-ta la batranete din pat in pat”, ca sa il citez pe Cheloo. Si ca tot veni vorba, chiar imi place videoclipul melodiei cu Smoke. O treaba buna, melodie in engleza, animatie realizata super fain, si la un moment dat se duce la “cimitirul de masini”, adica in romana, Pe o scara de 1-10 ii dau nota 9+. Cheloo si Ombladon chiar fac o treaba de milioane. Tot asa baieti, fara voi probabil ca nu as asculta Hip-Hop!

Inspiratia, si cheful de a scrie ceva vine cand te astepti mai putin. Intre momentul in care am scris Cheloo si cel in care am scris Ombladon, am fost la buda. Voi nu aveti de unde sa stiti asta, as fi putut la fel de bine sa vi scris constant de la inceput. Postul o sa apara cu data de 8, cand o sa ajung eu la serviciu, si o sa-i dau un ctrl-c => ctrl-v, si o sa-l pun pe blog.