In clasa a 10-a a venit prima excursie cu clasa. Am reusit sa fraierim o profesoara, de altfel simpatica ,sa vina cu noi. Dap, fraierim, alta expresie nu exista.

Saraca, era buna cu noi, si ne-a si spus: “voi cand vedeti un om bun, il luati de fraier!”

Excursia a fost planificata din scurt, de mine si Banana mai mult. Unde mergem cu trenul? Sinaia. Unde urcam? Piatra Arsa de preferat. Usor pe hartie, mai greu in practica.

Am plecat din Bucuresti bucurosi, veseli, era o zi frumoasa de primavara. Evident, unii in adidasi, altii un bocanci. Eu eram cu ghetele mele, de care inca ma mai folosesc si de care sunt foarte mandru, o pereche de Clujana. Ajungem acolo repede, ca era cu personalul. Adica n-am facut decat 3 ore pana la Sinaia.

Am coborat din tren, gasca destul de mare, profesoara isi adusese si o prietena, sa nu fie singura cu noi toti. Si incepem urcarea. Pe drum, am ramas in spate fata de gasca, si cu Banana si Dan, am intrat sa cumparam “intaritor”. Ne-am luat o sticla de vodca si una de visinata ceva.

Urcam noi ce urcam, ajungem in o poiana, cu o cabanuta mica. Cred ca era ceva de genul “Stana Regala”, imi scapa denumirea. Important e ca de acolo se impartea traseul in 2. Unul ducea la 1400, spre telecabina, altul ducea spre Piatra Arsa. Grupul, mare si galagios, se indrepta binedispus spre 1400. Eu am scos harta, l-am tras pe Gabi langa mine, si i-am aratat concluzia mea. Mi-a dat dreptate, si am oprit turma. Am supus la vot: Cine vrea spre Piatra Arsa pe jos, inca 4-5 ore de traseu, cine vrea spre 1400 la telecabina? Am impartit in 2, si am continuat drumul. Ideea era ca primi ajunsi, sa rezerve loc pentru toti.

Noi pe traseu ne-am distrat, am trecut prin zapezi, prin gheturi, carcei, si oameni alunecati. O colega o luase la un moment dat la vale, si Gabi sau Andrei au apucat-o de o aripa. Bagajele se imparteau, drumul era cu poticneli… noi speram sa ajunga profesoara cu restul gastii inainte, sa ne rezerve loc, ca incepea sa fie tarziu.

A se nota, telefoanele mobile nu erau ceva la moda atunci, doar 2-3 persoane aveau, si erau spre caramizi. Vorbesc ei la telefon ceva, gasca 2, era la 1400 manca seminte. Ne astepta sa ajungem… adica… stai putin, noi ne rupeam carca pe jos, si floricelele stateau la 1400, spargeau o seminta, si beau suc, in ideea ca ajungem noi inainte si le spunem daca e loc sau nu. Culesesera flori, se distrasera.

Ajungem noi pe la ora 6 dupamasa la cabana, poate 6:30. Rezervam o anexa dubioasa, si ii chemam si pe restul. Acestia din urma au ajuns pe la 7 si ceva, poate mai tarziu, pe viscol, ceata, noapte. Ghete rupte, ca au fost sa culeaga flori, si s-au expus primejdiilor. Nervosi, suparati, ca au gresit traseul (aproape linie dreapta de la 2000 la Piatra Arsa), ca s-au udat de la viscol, si ca noi, cei care am urcat pe jos avem alcool la noi, si ca am ajuns acolo sa ne distram, si ca nu vroiam sa vina si ei.

Ei dracie, ne-am enervat, si ne-am bagat in paturi, intr-un frig crunt, ca nu mergea soba…