Aerul deveni innecacios. Aburul parca ma ardea pe gat, plamanii imi cereau oxigen, nu abur. Mirosul era ingrozitor, si ma simteam incorsetat. Eram impins din toate partile, eram imbranciti ca niste vite.
Se puse in miscare. Nu ma puteam tine de nimic, nu ajungeam. Eram prins in mijloc, parca eram arestat. Deodata trupurile din jur se apasau peste mine. Eu la randul meu, ma apasam peste altii. Era un cosmar de nedescris. La fel de brusc cum a inceput, s-a terminat, si eram toti impinsi in cealalta directie. Haosul domnea peste noi, simteam cum ratiunea ma paraseste, singurul loc unde ma puteam relaxa fiind adanc in imaginatia mea… deodata, sunt zmuls din reverie, de o voce suava, a unei persoane de 80 de ani:
“- Cobori la prima?”
… F**ui… iar sunt in 35…