Al doilea

Si uite asa trec orele, eu stand la birou, asteptand o traducere ce se pare ca nu va mai veni in weekendul asta. Si uite asa o zi trece, un deadline se amana, si o limba straina ramane pe dinafara, neimplementata. Asta e, cat dai, atata primesti. Se pare ca tipul care trebuia sa traduca a plecat acasa, nestiind cat de important este ce face el. Ah, si apropos, tipul trebuia sa faca si “proof reading”, sa se convinga, cum s-ar zice, ca lucrul facut de el este bun… m-am sictirit, e tarziu, si am stat ca fraierul pe aici, cand puteam sa fiu acasa, sa fac bagaje pentru maine… arrr…