…rahat! Cel putin asa era numele unei prajituri (?!?!).
Dar acesta nu este un articol despre prajituri minunate.

Cand am fost in excursia mult laudata, prin martie, la munte inca mai era ceva zapada. La Bucuresti nu. Asa ca noi aveam libertatea sa hoinarim din nou. Prin perioada aia ma vedeam elev eminent, asa ca m-am inscris pentru olimpiada de limba Engleza. La “faza pe scoala” profesoarele m-au punctat cu 10, dar mi-au recomandat cu caldura sa nu merg mai departe, ca nu scriu destul de frumos pentru un olimpic… de cacao, daca stiam nu mai ma trezeam la 7 sa ajung sambata la scoala, sa dau testul lor…

Asa ca am ramas cu Trupa de Teatru, unde nu trebuia sa fac prea mult, decat sa “joc”. In acelasi timp jucam “Mima” cu prietenii, cand stateam la o “cinzeaca”.Mimam chestii de genul “testicol in galeata”, si cu cat ne afumam mai bine, jocul devenea mai amuzant. Ma intreb ce ziceau locatarii blocului in fata cauia stateam.

Viata era atat de simpla atunci, si totusi simteam in fiecare clipa ca o sa se intample ceva, sa ma dea peste cap, si ca nu o sa mai ridic niciodata. Ma inconjuram de prieteni si “prieteni”, nu suportam singuratatea. Acasa, cu toate ca am o familie “numeroasa”, adica un frate si 2 parinti (destul de evident, nu? :) ), ma simteam mai singur decat daca as fi fost dus pe un camp, sau varf de munte. Nu suportam restrictiile parintesti, facute spre binele meu. Dar cu toate astea eram cam mielusel acasa, iar pe afara ma simteam ca DeeDee, cand intra in laboratorul lui Dexter. Cand ieseam din casa simteam nevoia sa o iau la fuga, flutrand mainile deasupra capului, si sa ma bucur de fiecare floare si albina si… orice.

Ceea ce vroiam sa spun era ca… cateodata simt ca daca m-as intoarce in timp, as putea sa indrept lucrurile. Sa le fac mai bine. Conditia ar fi sa ma intorc cu “mintea de acum”, adica mintea de la urma. Dar asa ceva nu se poate. Asa ca am ajuns eu la concluzia (am stat drept si am gandit “stramb”), ca, chiar daca te-ai putea intoarce in timp, ai face lucrurile la fel. Poate de fapt astea sunt memoriile si amintirile noastre… ne intoarcem in timp, si facem lucrurile la fel, iar si iar…