Cateodata, cand esti presat de ceva, te roade si noaptea si ziua. Cel mai ciudat e noaptea, mai ales in vis.

Si asa ajung la povestea mea. Eram undeva intr-o cladire parasita, intr-o misiune de recunoastere. Cand am fost atacati, din toate partile. In jurul meu, numai oameni de la 22 de ani in sus. Atacatorii, o gasca imensa de copilasi, toti cu arme, care mai de care mai fioros, cerandu-si dreptul. Toti in jurul meu au cazut, si am ramas singur, sa ma lupt cu invadatorii. Am incercat sa fug. Ca in orice film horror prost, am urcat pe scari, tot mai sus, tot mai sus. In timpul asta, am reusit sa mai rapun cate unul dintre ei, dar isi revenea dupa cateva momente, mai rau, mai puternic (cum zice expresia Bigger Badder Better).

Am ajuns pe cladire, si tot nu scapam de ei. Am sarit pe cladirea alaturata, si cea din urma mea s-a daramat. Dar armata de prichindei, parca de nicaieri, venea dupa mine. Decorul era apocaliptic, ma simteam ca in Bagdad. Am coborat la nivelul strazii, si am inceput sa alerg, in directia in care credeam ca voi scapa. Ceva ma tragea incolo. Am ajuns langa un om batran. Era cunoscut. Parca era imaginea dintr-o oglinda veche. Era in uniforma, si mi-a prezentat toate armele lui. Le avea insirate pe o taraba, sute, sute. Mi-a zis sa le folosesc, sa ma apar de toti copiii care veneau in forta. Mi-am facut o baricada, si am inceput sa trag cu cea mai puternica arma. Cadeau, cadeau, dar veneau tot mai multi. Am ramas fara munitie, si am luat alta arma. Am tinut-o asa pana cand nu am mai putut, si m-am intors catre batran si l-am rugat sa ma ajute. Mi-a spus ca nu are rost, sa-i las sa vina. Nu o sa-mi faca rau. I-am zis ca nu cred, o sa ma doboare si o sa ma nimiceasca. Dar nu aveam ce face, am cedat. Au ajuns toti langa mine, si si-au luat din arme. Le-au impartit cu mine, si mi-au spus sa nu-mi fie frica. Va fi bine. Putem convietuii.

Ce am inteles din asta? Toti acei copiii si oameni din vis eram eu. Eu la diverse varste, de cand am putut sta in picioare, pana cand am imbatranit. Cei batrani, eram eu cand voi creste. Care nu s-au opus. Erau versiunea mea care intelesese. Copilul din tine nu trebuie ucis. Trebuie sa convietuiesti cu el, sa stii cand sa-l opresti, si cand sa-i dai frau liber. Altfel, risti sa ajungi un om batran si trist.