De-a lungul timpului consider ca am evoluat de la o persoana frivola la cineva care incepe sa inteleaga ce se intampla in jur. Am vazut oameni care in timp s-au schimbat, si au evoluat, de la micul ambitios, dornic de putere si afirmare, la o pozitie realista, adunata, si adaptat societatii.

Cineva mi-a spus odata, cu cat esti mai tanar, cu atat esti mai “hard headed”, lucru care la momentul respectiv l-am considerat aberant, un argument inutil. Tocmai aceasta reactie dovedea cat de greu de cap eram. Probabil ca inca mai sunt, dar din fericire am ajuns la un nivel in care mai si controlez aceste reactii.

Revenint la ideea principala, sa luam un caz clasic – tanarul angajat intr-o companie, doreste neaparat sa se afirme. Se spune ca un copil poate da o floare sau ucide cu aceeasi expresie, impasibila, sau cu un zambet de neclintit. Este adevarat si se poate intalnii si la tanarul angajat al unei companii. O “sa taie si o sa spanzure”, cu o foame de putere nemaintalnita. Astfel, exista 2 posibilitati, ajunge director intr-un timp scurt, sau este “eliberat” din functii de conducere, la presiunea “maselor”.  Odata ajunsi in varf, se separa din nou in doua categorii, si anume cei care se schimba, si devin din nou “umani”, si cei care iau totul de bun, si vor continua sa “be absolute jerks”, regardless of the fact that they’re on the top. Trebuie sa recunosc ca am cunoscut pe cineva din prima categorie, care s-a schimbat, si a devenit un om mai bun. Si am ajuns sa-l admir pentru asta, cu toate ca pana nu de mult il uram.

Sa luam un alt exemplu, legat de o evolutie fizica, care la urma urmei, ar putea avea o paralela si cu evolutia “spirituala”. Exemplul copilului, care de mic incepe sa cante la un instrument. Isi formeaza reflexe, isi cizeleaza reactiile si urechea muzicala. In timp, ajunge sa “simta” muzica, ambientul, si deprinde o intelegere vis-a-vis de ceea ce face. Acelasi lucru poate fi valabil si pentru partea “spirituala”. Daca tot faci ceva, cu placere, cu ardoare, o sa ajungi sa evoluezi si sa intelegi ceea ce se intampla, sa te identifici cu ambientul.

Si un ultim exemplu, care nu are neaparata legatura cu evolutia, ci mai degraba cu dorinta de a evolua. Ajungi sa-ti doresti ceva. Foarte mult. Forte”potrivnice” tie, sau pur si simplu nesansa, te tin de la a face ceea ce-ti doresti, si pentru care esti convins ca ai fi bun. Incepi sa visezi, sa-ti construiesti scenarii, si sa aduci in viata ta similitudini cu visul tau. Atata timp cat nu cazi prada iluziilor, consider ca o sa fii un om mai bun, care stie ce vrea, si care poate judeca la rece. Ajungi sa capeti experienta in alte domenii, dar stii ca visul tau este “x”. In timp, cand deja ti-ai asigurat conditiile pentru a te apuca, o sa faci “x” si, in cele mai multe cazuri, chiar daca nu-ti iese, o sa faci asta cu placere. Pana la urma, ce e important? Sa faci lucrurile cu placere, sa te simti bine tu cu tine. Intr-un fel, asta era concluzia la care vroiam sa ajung, la stadiul final al evolutiei fiecaruia, cand ajungi sa fii implinit, si sa-ti poti spune “ce frumoasa este viata”. Pana data viitoare, numai bine…