Al doilea

Se intampla, foarte rar, sa cunosti oameni dintr-un spectru al societatii care in prima faza pare undeva foarte departe de tine, si cu toate acestea sa descoperi un om de calitate. (nota autorului - urmeaza ceva probabil anost, plicticos, dar poate cu o nota de cinism care impinge la autocritica - continua pe riscul tau)

Niciodata nu poti sti unde te duce drumul, viitor, de aici si titlul articolului. Din cand in cand in schimb, se intampla ceva ce te arunca intr-o cu totul si cu totul alta perspectiva, ducandu-te poate la un extrem al spiritului tau. Atunci esti constrans sa faci lucruri nebunesti, sa urlii pe strada, sa alergi, sa dansezi, sa te cateri in copaci. In asemenea momente siguranta personala trece pe planul doi, si intr-un fel poti experimanta lumea din jurul tau asa cum un copil, nu poate face diferenta intre ce e bine, ce e rau, ce e la indemana si ce nu.

Si din cand in cand, descoperi in preajma ta oameni de calitate, cu care ai ce vorbi. Aici nu ma refer la amici, pentru ca toti avem un amic cu care discutam - a se nota diferenta dintre “a vorbi” si “a discuta”, trebuie privit oarecum din perspecitva personala - dar cu care nu vorbim. Pot spune cu mana pe inima, ca nu cunosteam decat doua persoane cu care puteam vorbi cu adevarat, trecand peste discutii, si ajungand undeva, in adancul sufletului unuia sau altuia. Foarte recent, pot spune ca la acea lista am mai adaugat o persoana. Este absolut revelator dupa o perioada in care te-ai “tinut” de la discutii, pentru ca, asa cum ne putem da seama, traim intr-o societate alerta, unde timpul se masoara in secunde, unde diferenta dintre succes si dezastru depinde de viteza cu care actionezi. Prietenii adevarati sunt tot mai rari, si in general inaintand in varsta, ajungi sa-i alegi cu atat mai mult.

Nimeni nu spune ca eu as fi cel cu timp, si cu chef constant de vorba. Departe de mine acest gand, si probabil ca sunt cativa care chiar imi vor reprosa ca i-am neglijat. Nu pot sa-mi cer scuze, pentru ca nu depinde in totalitate de noi ceea ce facem azi, maine, peste o ora, sau, mai bine spus, peste o secunda.

Este fascinant cum, in clipa in care ai cunosctu un om, nou, interesant, peste o masa dintr-un bar local, in “clarobscurul” dintr-un colt. Voia buna “curge”, subiecte sunt atinse din cele mai variate domenii, si simti ca totul merge intr-o directie buna. Mi-a fost intrerupt sirul gandurilor, de pranzul care a picat adus de “curierul fericirii”, cand esti hamesit.

Mai jos, pun 2 melodii, dupa preferinte, ascultati ceea ce va reprezinta cand cititi randurile de mai sus.

Nota autorului - cei ce se simt vizati de articol, sunt rugati sa-si expuna parerea la o bere; cei ce nu se simt vizati, dar au ceva de spus, de asemenea, ii astept la o bere; cei ce sunt vizati, dar nu intr-o maniera buna, don’t take it so hard - “carpe diem quam minimum credula postero“, adica “traieste clipa fara sa-ti pui increderea in viitor” (traducere proprie…).