… si nu numai. Ma gandeam sa revin cu un articol, ceva descriptiv, un fel de mini tutorial al zonei, si eventual ridicarea valului de pe ochii multora in ceea ce priveste Bulgaria, sau cel putin orasul Sofia.

Intamplarea face ca am fost nevoit sa petrec pana acum 2 saptamani in acest oras, capitala a unei tari balcanice, in toata puterea cuvantului, plina de oameni la fel ca oriunde. In primul rand, poti sesiza dimensiunile orasului inca de pe drum. Din avion, o se vede o metropola mica, dar destul de interesant organizata, la poalele muntelui Vitosha, in Valea Sofia.

O sa iau pe rand lucrurile care iti sar in ochi inca de cand ajungi:

Statia de taxiuri de la aeroport este cu o clasa peste Romania. Aici inca nu a ajuns Mitre sa ofere pe tava contractul aeroportului doar pentru Fly Taxi. Sunt 2 companii care stau frumos la rand, taximetristi invitandu-te de la usa sa te sui in prima masina. Atentie, exista si rechini, jnapani, sau cum vreti sa le spuneti, cam ca la Gara de Nord. Aeroportul este destul de aproape de oras, astfel incat taxi-ul costa in jur de 5-6 leva pana in centru, 10-15 leva pana in capatul opus al orasului. O leva costa aproximativ 1.87 Ron la cursul oferit de Visa, la extragerea de la ATM. Din pacate taximetristii, si lumea in general, nu e vorbitoare de limba engleza, dar din cate am vazut toti sunt receptivi la semne, sunete, explicatii, astfel incat vor face cam tot ce le sta in putinta se te ajute. Am observat ca unii dintre ei stiu germana, ceea ce pentru unii reprezinta un bonus.

Orasul, per total curatel si ingrijit. Seamana mult cu orase din Romania, ca arhitectura (stilul comunist, cu cutii de chibrituri), doar ca aici nefiind cutremure o sa puteti observa blocuri in stil “vechi”, gen Dr Taberei, Calea Grivita, care in loc de 8-9-10 etaje pot ajunge pana pe la 19-20-21, ceea ce poate prezenta un soc la inceput. Din fericire, inca nu am vazut cartiere inghesuite, cum poti vedea la noi in Dristor sau Crangasi, unde betoane peste betoane alcatuiesc cartiere intregi. Aici am observat blocuri cu parcuri langa, sau care par a creste direct din padure – asta fiind senzatia cand vezi parcurile din Sofia, de parca a uitat cineva sa taie copacii si sa faca poteci. Parcuri de dimensiunea Tineretului, sau Cismigiu, cu foarte multa verdeata, separa cartiere si zone din oras intre ele. Destul de curatele, comparat cu, sa zicem, Cismigiu. O sa puteti vedea pe strada caini maidanezi, dar nu la aceeasi densitate ca in Bucuresti, si o sa vedeti de asemenea carute cu tigani (pardon, rromi) la vanatoare de fier vechi, sau vanzatori de pepeni la colt de strada. Nimic nou, socul cultural fiind foarte mic pana acum.

Orasul este impanzit, la propriu, de terase. Mari, mici, cochete, la fiecare colt de strada fiind aproape imposibil sa nu gasesti un loc de mancat decent, si aici nu ma refer la fast food sau shaorme penale. Da, au si ei uscaturile lor, dar macar le mirosi de la distanta. Mancarea, de asemenea, este cam ca la noi, doar ca mai ieftin (evident). Poti comanda in principiu orice din meniu, salatele fiind la ordinea zilei, la fel si gratarele. Nu trebuie sa-ti faci griji ca o sa primesti cine stie ce sos scarbos, dulce sau mai stiu eu cum. Inca nu am gasit terasa care sa traga tepe la nota de plata sau la care ospatarii sa te trateze cu curu. Un mare bonus pentru Bulgari.

Orasul are ceva monumente, cel mai cunoscut dintr ele fiind Catedrala Sf. Alexandr Nevski, construita candva pe la 1912 in memoria “eliberatorilor” rusi. Este intr-o piata mare, inconjurata de muzee si alte bisericute mici si vechi. Intr-un weekend in zona poti vedea cam tot ce inseamna centru, muzee, galerii de arta, si nunti. O da, zona de langa catedrala poate fi cu siguranta numita “strada nuntilor” pentru ca la fiecare colt de strada, sub fiecare copac, intr-o zi de sambata sau duminica o sa vezi o nunta. Parcul situat la cateva sute de metri de Catedrala are in fiecare weekend fanfara militara, care pe langa melodiile clasice de mars sau patriotice, va canta jazz, rock and roll si alta muzica moderna. De asemenea fix langa locul de adunare este o bisericuta, si nu e un lucru neobisnuit sa vezi nuntasii pentrecand pe muzica fanfarei, alaturi de straini, copilasi, batrani…

Din pacate, un minus este reprezentat de calitatea strazilor. Ca o comparatie, incercati sa va ganditi la bucurestiul de acum 6-7 ani, cum se circula pe atunci. Imaginea fiind completa, adaugati cateva strazi pavate cu piatra valurita, si obtineti peisajul. Stilul de condus al soferilor este destul de agresiv si vitezist. Acum o zi taxiul in care eram a fost depasit pe partea dreapta de o Skoda fabia, tipul a accelearat, a trecut pe contrasens, s-a oprit paralel cu soferul ce ne depasise si a inceput sa urle. S-a linistit, restul calatoriei fiind parcurs cu o viteza aproximativa de 50 km/h.

Fiind atat de aproape de Muntele Vitosha, este normal ca acesta sa devina o atractie turisitca. Caile de acces sunt fie telegondola, care prezinta o calatorie de 20-25 de minute, pe o distanta de ~4 k. Ai putea crede ca fiind atat de aproape de o zona aglomerata (orasul Sofia) sa gasesti o mare groapa de gunoi, urmand exemplul Muntilor Bucegi. Din fericire pentru Bulgari, nu este cazul. O plimbare de 4 ore pe platou, dus intros de la varf la telegondola, nu am reusit sa gasesc macar o hartie, un chistoc de tigare sau o cutie de bere. Dimptriva, turisti multi, un fel de Babele – Vf. Omu care este ca un bulevard de promenada vara. Diversi indivizi cu instrumente muzicale, raspanditi prin zona, unul cantand la flaut, in cabana cantand altul la chitara si tot asa. Foarte placut si relaxant.

Per total, orasul este mai civilizat decat Bucurestiul, chiar daca strazile sunt mai proaste. Intr-un fel, oamenii au stiut sa isi vanda marfa, si anume orasul cu micile si marile lui atractii. La restaurant nu e neobisnuit sa vina patronul sa te intrebe cum ti se pare, daca iti lipseste ceva, sau tot asa. Din pacate, limba poate fi o problema, alfabetul chirilic fiind destul de dificl la inceput. Dar odata facute legaturile intre litere, o sa descoperi ca limba lor searamana in destule privinte cu limba romana. Nu stiu in zonele rurale cum se prezinta situatia, dar avand in vedere ca aici nu sunt foarte diferiti de noi, nu cred ca poate fi o problema atat de mare la sate. Stiu, multi or sa spuna ca daca te-ai ratacit pe drum ai cacat steagu, si nu o sa te poti descurca din cauza ca nu o sa te intelegi cu oamenii – propun un exercitiu, mergeti in romania in primul sat de pe un drum principal, si incercati sa va descurcati in alta limba decat romana… Zone pustii prin tara lor? Da, se poate, dar din nou, recomand o tura prin zone mai putin populate din Romania… inspaimantator, asa-i?

Articolul de mai sus nu se vrea un ghid, sau sa ridice in slavi Bulgaria comparat cu Romania. Nu, este doar un mod de a arata oamenilor de acasa ca nu are rost sa ne dam buricul pamantului, pentru ca nu suntem. Nu are rost sa-i consideram inapoiati, pentru ca nu sunt – dimpotriva, in multe privinte, si ei ne bat la fundu gol. De asemenea, articolul se vrea si ca un mic “raspuns” pentru Avionaru (articol destul de instructiv ca tutorial, dar nu obiectiv vis-a-vis de Bulgaria) si cei care judeca o tara dupa doar 4-5 ore de tranzit.

Numai bine, si ne auzim in viitor cu  povesti despre alte 2 capitale europene (sper).