Nu stiu cati dintre voi trec prin asta, dar de multe ori mi-a fost spus ca sunt aparent, inocent. – intro pompos, pentru un articol de demult…

Articolul acesta e inceput acum un an jumate, si partea cu inocenta… well, sa spunem doar ca e putin expirata.

De fapt, mi s-a spus ca sunt in totalitate inocent, copil cuminte, si poate tocmai aceasta prima impresie are priza la parintii altora, lucru pe care am incercat sa-l exemplific si in trecut (parca). Concluzia la care am ajuns, dupa ce mi-a fost repetat in nenumarate randuri, este nu ca ma afisez ca fiind un om inocent, ci din cauza ca in general daca ma apuc de ceva, orice ar fi, ma implic 100%.

Trecand mai departe, vroiam sa ma apuc sa scriu un articol despre ce s-a mai intamplat, ce am mai facut, de cand am debitat ultima data. Asa, notabil, se poate spune ca ma cam invart in jurul cozii, ca deh, asa sunt eu, cica mai ciudatel, si de neinteles. Inca mai consider ca luxul de a sta singur intr-o camera, intr-un apartament unde platesti chirie merita tot efortul. Cine nu intelege, imi pare rau, dar probabil aceste “modern times” sunt, ca orice generation gap, mai ciudate. Don’t worry, it’s not you, it’s us.

Citeam recent pe la metrou, pe acele minunate ecrane, superstitii de anul nou. Printre altele, se spunea ca daca te prinde anul nou cu paharul in mana, va fi un an vesel – pe mine m-a prins cu sticla intreaga, proaspat deschisa, deci va fi un an de milioane. O sa ma ingras de la atata ras, si asta n-ar fi un lucru rau. Pe de alta parte, daca o sa o tin tot intr-o petrecere, nu cred ca o sa o am sanse sa ma ingras, oricat de mult as rade.

Printre alte articole salvate, am aici si un “new year resolutions“, inceput anul trecut pe vremea asta. In el apucasem sa scriu doar 3 rezolutii, si am renuntat. din fericire, m-am tinut de cuvant, si le-am facut, chiar daca nu le-am postat. Hurray for me, sa o tin tot asa si anul asta. Incep lista, nu o public, si vedem ce iese.

Alta parte amuzanta e ca o data pe an, apar si eu la un “eveniment social“, o “iesire“, o “chermeza” sau “seara dansata” cu amici din blogosfera. De fiecare data cand ajung la asemenea eveniment, dau mana cu toata lumea, si facem din nou cunostiinta. Ma distreaza cand lumea ma intreaba ce blog am, evident n-au auzit de el, si evident se mira ca scriu din 2006. Norocul meu ca nu e ceva periodic, altfel s-ar pierde amuzamentul acelor intalniri.

Sper ca anul nou v-a prins fericiti, si sa va aduca mai multe bucurii decat anii trecuti. Stiu, cum imi sta in fire in ultimele posturi, chiar daca e inteligibil, si mie imi este greu sa inteleg ceva. Cum spunea Wesley Snipes in “White Men Can’t Jump“:

“Look man, you can listen to Jimi but you can’t hear him. There’s a difference man. Just because you’re listening to him doesn’t mean you’re hearing him.“