Motto – sunt zile in care titlul face articolul, si zile in care articolul isi cere titlul.

Niciodata nu mi-a placut sa fiu a cincea roata la caruta. In general, imi place mie sa cred, ma prind cand nu sunt dorit undeva, sau cand locul meu nu este acolo. Motiv pentru care, in clipele in care simt asta, devin rece, distant. Este, intr-un fel, un reflex de autoaparare. Din pacate, nu sunt niciodata sigur pe ceea ce simt, interpretand semnele din jurul meu eronat – probabil toti patim asa, nu cred ca sunt un caz special – mi-ar fi placut mie…

Niciodata nu mi-a placut ca imi stiu limitele. De multe ori as fi vrut sa pot face mai mult, sa nu am acea scanteie de luciditate, care sa ma opreasca, sau care sa-mi ceara sa continui. Ma uit in jurul meu, si sunt invidios, intr-o oarecare masura, pe cei care au curajul sa faca pasul in plus.

Niciodata nu mi-a placut sa mi se spuna sa mai cresc. Consider ca fiecare om face lucrurile intr-un fel sau altul, in functie de pornirile din inetrior, cenzurate sau nu. Dupa cum spuneam mai sus, de multe ori ma cenzurez inutil…

Niciodata nu mi-au placut articolele negativiste – cum ar fi acesta. Avantajul este ca de multe ori articolele de genul asta voresc despre mine, si ma ajuta sa ma inteleg. Sa le numim introspective.

Sper ca m-am facut inteles, iar daca nu, astept invitatii la o cafea sau un pahar de vorba, pentru lamuriri. Niciodata nu am cerut sa fiti langa mine, dar va multumesc ca sunteti acolo… voi toti, cei multi…


Radiohead – House of Cards