Pentru ca de mult timp tot asteptam sa fac o mica “nebunie”, astazi am avut ocazia sa pun in practica ideea. Drept urmare, in cateva minute de cand am inceput sa vorbesc cu un prieten, decizia a fost luata. Mergem la Ruse, in stil pitziponc. Ne-am intalnit cateva minute mai tarziu in fata parculetului de langa blocul meu, si before you know it, eram pe soseaua de centura in drum spre Giurgiu si Podul Prieteniei.

In drum spre Ruse, dupa o sosea de centura rupta in gura, plina de valuri, intri pe un drum si mai nasol, dar care tine putin. Deja era departe aici…

Ruse
We had a tail, and we had to loose it. Din fericire nu s-au putut tine dupa noi…

Ultima bucata de drum, in “no man’s land”, dupa ce platisem taxa de pod (23 de ron). Adio romania, si pe curand!

In Ruse mi-a placut un lucru – ditamai bulevardul, in mijlocul orasului, inchis circulatiei auto. In Giurgiu n-am vazut asa ceva. Si in bucuresti, e putin spatiu in centrul vechi, comparat cu zona “turistica” de la ei. In capatul unui bulevard, o statiue sovietica. Ce bine, ei nu l-au dat oare jos pe Lenin?…

Apus pe Dunav… sweet.

Marele hotel din Pyce, modernizat dupa ultima moda… not!

Toate ca toate, eu zic ca a fost o iesire de succes.  Companie placuta, mancare buna, si nici macar nu ne-am cumparat vigneta.

Bonus – cersetoare mica, vroiam sa o iau acasa, dar imi era frica sa nu miaune bulgareste. :D