Ma gandeam sa fac un experiment. Daca esti tentant, vezi mai jos…
Gil Dobrica-Hai acasa
Asa. Ma bucur ca ti-am captat atentia. Ai dat drumum melodiei? Bun.
Acum, legatura dintre melodie si blog, sunt de parere ca eu stiu cine ma citeste si de ce. Cine comenteaza, si de ce.(inceputul postului, noiembrie 2007, mai putin melodia)
Imi plac la nebunie zilele cand te trezesti tarziu, fara un scop anume, si totusi descoperi ca esti inconjuar de prieteni, carora le place compania mea. Ies din casa, fac poze, incerc sa prezint lumea prin ochii mei. (paragraf scris in februarie 2008)
Ok, ideile de mai sus erau ceva mai vechi. Nu mai imi aduc aminte ce vroiam sa spun, dar sunt convins ca era ceva inteligent 
. Ideea de baza din cate stiu era sa includ o melodie, nu mai stiu care, in ideea ca oamenii care ma citesc vor putea urmarii sirul ideilor mele mai bine, eventual sa-i aduc intr-o stare apropiata de a mea in timp ce scriu. Ei bine, am uitat ce melodie era atunci, asa ca am adaugat una care mie cel putin imi pare geniala. (paragraf scris in 2008, pe la jumatate)
In ultima perioada m-am plimbat destul de mult, si mi s-a deschis apetitul. Acum ceva timp ma gandeam ca daca o sa primesc intr-o zi vestea ca in ziua urmatoare trebuie sa plec intr-un capat de lume, as fi acceptat fara sa clipesc. Acum ma gandesc ca nu-i atat de simplu. Motiv pentru care am folosit melodia din introducere. Cand stau plecat mai mult de o saptamana pe undeva, incepe sa ma prinda dorul de casa, de prieteni, de limba romana chiar. In fine, devin incet incet nostalgic, si vreau acasa – sau poate inca n-am ajuns in locul acela superb, din care sa nu vreau sa mai plec, e si asta posibil.
Am multe idei, imi vajaie prin cap, dar imi e greu sa le adun intr-un singur articol, dedicat pentru fiecare dintre ele. Cateodata imi doresc ca totul sa fie “just a ride“, nu neaparat cu atata implicare, si de preferat cu cat mai putine responsabilitati. Din cand in cand, e bine sa-ti eliberezi copilul din tine, sa te porti exact cum ai chef, sa poti sta cu fundul in sus, daca asta te relaxeaza si te face sa te simti mai bine, sa iei lucrurile mai usor.
Filozofia mea de viata de ceva timp? Iau lucrurile asa cum pica, ce e bine, perfect, ce nu e bine, poate fi imbunatatit, ce nu poate fi imbunatatit? Well… that’s life, pana la urma, nu poti castiga tot timpul. Prin cele de mai sus nu spun ca nu trebuie sa te implici in ce faci – dimpotriva – pentru ca asftel viata nu ar mai avea “gust”. Enjoy it – eu cel putin asta incerc.
PS – Da, idei fara inceput si sfarsit, aruncate de mine pe blog. Dar ce naiba, doar pentru asta il folosesc, nu…?