Sau despre “Relatii Interumane partea a II-a”.
Nu consider ca eu as avea mare habar in treaba asta, dar acum 5 ani, pe litoral, intoxicat cu alcool, la o sueta cu prietenii, am inceput o discutie despre relatiile umane. Atunci am reusit sa scandalizez intregul public auditoriu, pentru ca sufar de mania grandorii si imi place sa cred ca toata lumea e atenta la mine, prin replica:
“Atata timp cat oamenii primesc ceva de la tine, iti vor fi prieteni. In clipa in care nu mai oferi ceea ce isi doresc, te vor uita sau ignora. Vei iesi din cercul lor de lichele, sugaci de energie. Nu exista prietenie adevarata decat in anumite cazuri, restul sunt interese reciproce.” Recunosc, replica nu este de la mine, stiu ca am citit-o intro carte. S-ar putea in Dune, sau in altceva, nu sunt sigur.
Acum, inainte sa-mi scandalizez si cititorii, nu trebuie sa ne gandim la ceva fizic in schimbul dintre oameni. Nu, poate insemna cineva care sa te asculte, cineva care sa iasa cu tine la bere cand ai chef, cineva care sa fie acolo, iar pentru unii da, o calatorie cu masina cand n-ai chef sa mergi cu metroul, un acoperis deasupra capului. Orice inseamna dat si primit, atat la nivel emotional cat si la nivel material. Cum spuneam, depinde foarte mult de om.
Sunt putini cei care fac asta neconditionat, si din pacate de multe ori cand le vine randul sa aibe nevoie de cei carora le-au dat, si le-au tot dat, sa fie lasati balta. Din pacate, nu invatam, si continuam asa, pana cand ni se ia de toti si toate, ramanem cu maxim 1-2 oameni in jur, si incepe o perioada de introspectie. The easy way is never the right way.
Asa ajungi sa-ti doresti sa stai singur. Sa ai camera ta, garsoniera ta sau casa ta… pentru ca in astfel de momente, nimeni nu o sa fie acolo, si nici nu iti doresti. Efortul intretinerii unei conversatii cand chiar nu ai chef poate fi imens. Cred ca asta e unul din motivele pentru care imi place mie muntele – acolo n-ai loc sa stai sa gandesti, sa vorbesti inutil; trebuie sa fii atent la fiecare pas, sa te concentrezi, si sa nu-ti pui intrebari decat despre ce urmeaza.
Si acum, fishing for comments, sincer sa fiu mi-ar placea sa organizez o dezbatere pe subiect. As vrea sa stiu daca sunt eu nebun, sau poate chiar asa se intampla. Intregul articol se bazeaza pe ceea ce am intalnit, in relatiile mele cu altii, in ceea ce am vazut la oamenii din jurul meu…
Muzica pentru creatie:
Motto: In viata nu traiesti prin altii. Esti ceea ce esti. Be yourself… everyone else is taken.
#1 by Ana on 2009/04/29 - 11:25 pm
Quote
Pai da Cristi, cei despre care vorbesti tu se numesc “cunostinte”, prieten inseamna cu totul altceva si unii nu intalnesc niciunul toata viata.
Eu am unul acum, si am mai avut si in trecut, dar viata ne-a dus pe alte cai si nu mai avem cum sa ne fim alaturi asa cum ne-am dori.
Eu cred ca in general exista in viata un mod de compensare, daca ajuti in general esti la randul tau ajutat. Daca ajungi sa privesti lucrurile intr-un mod egoist si nu oferi din principiu, practic ajungi sa te izolezi, si nici daca ar fi persoane cat se poate de ok in jur nu vor simti ca esti un om care merita ajutat.