Cand a jucat Romania cu nu stiu ce tara, parca Serbia, acum cateva saptamani, am ajuns la Groovey acasa, prilej cu care am mai stat la palavre si cu domnul Greger si Nanuc. Si tot discutand, peste o sticla de rom, am ajuns la diverse intamplari din minunata tara, de la fratii nostri de peste Dunare, Bulgaria. La sfatul lui, am decis sa incerc sa compilez cateva povestiri mai amuzante.

Primul meu contact cu Sofia a avut loc anul trecut, prin luna Iulie. De la aeroport e foarte simplu sa iei taxi, pentru ca daca ai trecut de rechini, atunci esti home safe. Aparent ei nu au avut un Mitrea Manivela sa isi duca doar firma lui la aeroport, deci ai de unde alege. Cu toate astea, m-am suit intr-o companie recomandata de cei cu care trebuia sa lucrez in Buglaria. Evident “mirosul de fraier” ma inconjura, asa ca amicul taximetrist, vazand ca nu inteleg limba, a plecat pe traseu. Eu fusesem avertizat ca drumul trebuie sa coste intre 10 si 15 leva – la vremea respectiva 1 leva = 1,8 ron. Pe drum, am ajuns la o sosea inchisa. Taximetristul cu zambet larg pe fata, mi-a explicat, cred, ca strada e blocata, si trebuie sa ocolim. Asa am ajuns prima data pe Vitosha, muntele de langa Sofia, dupa nici o juma de ora de cand pusesem piciorul jos din avion. Ne-am invartit printr-un mic satuc, afland mai tarziu ca este de fapt zona Simeonov, cam o juma de ora, pe dealuri, serpentine, si trebuie sa recunosc, arata chiar frumos. Am ajuns intr-un final la hotel, dupa aproximativ 50 de minute de cursa, si multi km, pentru ca nu am stat in trafic deloc. Totalul cursei? 15 leva.

Check in rapid la hotel, era destul de devreme, ora 12, sun contactele unde trebuia sa ajung, si ma duc la receptie. Scot o hartie printata de acasa, cu adresa biroului (Haydusca Polyana e strada), rog la receptie sa ma ajute cu taxi-ul, si astept. Norocul meu ca astia stiu engleza, si ai cu cine sa te intelegi. Vine taxi-ul, o tanti taximetrist, care nu vorbea o boaba de engleza. Ii pasez hartia, ii zic unde vreau sa ajung. Plimbare rapida prin centru, ajungem undeva mai la margine, pe niste stradute desfundate, vai steaua lor, ceva gen ferentari. Deja ma gandeam ca ma duce sa ma transeze… se intoarce spre mine cu o privire inocenta, si zice ceva de genul “Ulitza Haydusca Polyana”. Eu din spate, stiind cum se numeste strada, raspund “Haydusca Polyana Ulitza”. Continaum discutia asta cateva minute, cand unul intreba si celalat raspundea cu acelasi text. La un moment dat se prinde unde vreau sa ajung, mai merge 150 m, si am ajuns.

Trecand de evenimentele din taxi, intr-o seara prin octombrie, dupa ce am mancat de seara la niste jnapani, sa mergem spre hotel. Agatam un taxi, si cand sa ne suim, apare langa mine un bulgar, cam 1,90 si cel putin 100 kg, cu o sticla de whiskey aproape goala, mai avea 2 degete pe fund, vroia si el cursa cu taxiul nostru. Zice ceva pe bulgareste, hapciu hapciu, dupa care vede ca nu raspundem, o da pe o engleza de betzivan ratat corcit cu Yoda, “Where go you? Me go you with”. Eu nu aveam de gand sa-l bag in seama, dar tipul cu care eram i-a raspuns… sta Yoda al nostru si se gandeste si raspunde “Stupid boy, me not go with you!” si pleaca. Vorba lu’ Groovey, daca avea ceva mai mult alcool in sticla aia, poate il luam cu noi, dar asa…

E amuzant sa trebuiasca sa treci peste diferentele astea culturale. Cu toate ca sunt destul de apropiati de noi in comportament si mod de a face lucrurile, bulgarii au alfabetul chirilic, si limba destul de greu de inteles. Comparativ, italienii sunt si ei aproape de noi, sunt cele mai apropiate rude ale noaste in afara de maimute… ceea ce ma duce cu gandul la alta povestire. Vara trecuta, stateam in hotel linistit, vara, cald, cu geamul deschis. Cand se aude de afara un tzipat, noaptea pe la ora 12 jumate. Evident, am sarit din pat traumatizat, crezand ca toate povestile cu mafioti sunt adevarate, si se taie aia prin spatele hotelului. Stau cu urechile ciulite, cand se aude iarasi, de data asta parca nici macar nu mai era uman. Dumnezeule, i-au taiat gatu si acum horcaie… se mai aude o data, dupa care incepe pe 2 voci. Era clar, in mintea mea, in spate avea loc un carnagiu, avand in vedere ca eu vazusem ca e ditamai padurea (bulgarii o numesc “parc”…). Deja transpiram, stinsesem lumina si eram ascuns dupa pervaz, uitandu-ma cu frica afara. Dupa care se opreste si nu se mai aude nimic. N-am dormit deloc toata noaptea, cu gandul ca poate s-a intamplat vreo tragedie ceva… dimineata, plecam de la hotel, eram palid, nedormit, cu ochii umflati de somn. Taxiul o ia pe “shortcut” si descopar de unde venea sunetul… in spatele hotelului e gradina zoologica, si cusca maimutelor era foarte aproape de hotel…

Ei dragii mei, povesti mai sunt. Data viitoare o sa va spun despre “My mate”, ospatarul de la hotel.