Titlu nu prea are treaba cu articolul. E unul dintre cele mai grele momente din “scriere”, cand trebuie sa alegi…

Ma uitam acum 2 zile la un caine. Era  prin fata unei cladiri, cu gard destul de impunator, animalul fiind in afara curtii. A aparut un alt caine, mult mai mare, in lesa, ceva gen pitbull (nu le am cu animalele astea, imi plac cainii, dar nu o specie anume). Asta micu’ s-a surescitat tot, a fugit, cu coada intre picioare, a intrat pe sub poarta in curte – gardul era din zabrele de metal, se vedea dintr-o parte in alta – si a inceput sa latre isteric, dintr-o data mult mai curajos. N-a fost nevoie decat de o privire din partea celuilalt caine, si maidanezul nostru s-a calmat. Asta m-a dus cu gandul la o gramada de oameni, cunoscuti de-a lungul timpului, care erau mari si tari, dar de dupa gard – pusi “fata cu reactiunea” se potoleau ca niste mielusei.

Pastrand stilul meu caracteristic, o sa merg mai departe, cu alta poveste, probabil fara nici o legatura cu textul de mai sus.

Astazi “universul” il serbeaza pe Hristo Botev. Un fapt aparent neinsemnat pentru noi, dar cu o semnificatie aparte pentru altii. De ce spun asta? Pentru ca  pana la ora 12 astazi habar nu aveam cine e si ce a facut. Stiam doar ca e un bulevard prin Bucuresti. Si dupa cum spunea, la ora 12, in Sofia a pornit alarma antiaeriana de pe cladiri. Si a tinut-o asa timp de 1 minut. Dupa primele 20 de secunde mi-am dat seama ca nu e un test, si deja incepeam sa-mi fac griji, crezand ca se apropie sfarsitul lumii – cu toate ca asta e pregatit pentru 21 decembrie 2012 (ce pacat, nu apucam si noi craciunul… nu putea sa fie la 4-5 zile dupa, sa ne putem bucura si noi de cadouri!?). In fine, m-am uitat in jur sa vad ce se intampla, am iesit din birou pe hol pentru a vedea daca pot gasi pe cineva care sa-mi poata spune ce se intampla…. si… stupoare! Toata lumea se ridicase in picioare, nimeni nu vorbea, toti erau semi-catatonici. Ei bine, atunci am aflat si despre ce era vorba, e o sarbatoare nationala care onoreaza pe toti cei cazuti in lupta pentru eliberare de sub Poarta. Foarte frumos, n-am ce sa zic. Nu cred ca avem vre-o zi asemanatoare, in afara de chestia aia friguroasa din decembrie, cand facem cu mana la tancuri si la trabucurile zburatoare, aka Mig 21 -LanceR taticu! (imi cer scuze pentru multitudinea de linkuri catre wikipedia, dar ma gandeam ca poate nu toata lumea stie despre ce vorbesc… imi judec prea aspru cititorii?)

Moving on, acum ceva timp ma apucasem sa scriu un “hate post” la adresa unui local penal din urbea B., supranumita Bucuresti. Bodega se situeaza prin zona Lipscani, si cred ca se numeste… “Crama Voievozilor”. E de rahat, nu merita vizitata nici de frica, te trateaza cu picioarele, aduc la masa comenzi gresite, si in mod intentionat, pentru ca de fiecare data e un fel mai scump. Ceri un vin rosu care-l stii si-ti place? Da, sigur, imediat, si apare ospatarul cu o sticla de 2 ori mai scumpa, si total diferita de ce ai cerut tu – “aaah, ma scuzati, vroiati dulce? eh, incercati aici, asta-i sec, dar cu un pic de cola nu se simte diferenta”; “aaah, trebuia sa aduc pui in saramura? eh, luati o gura din asta, e cu sos picant, dar sunt convins ca bucatarul face treaba buna” – la naiba, cu asa servire sa mai intri in bombe din astea… Partea amuzanta e ca ma apucasem de un post explicativ, le demontam meniul bucata cu bucata, si tot site-ul lor, in care sunt convins ca au investit o gramada (o masa si un vin bun, ca deh, facem destui bani de la fraieri) – n.r. astea sunt fabulatii, habar nu am cum au lucrat.

Mi-am propus “task” saptamana asta – sa gasesc in Sofia un loc unde sa aibe sarmale. Am inteles ca se numesc “sarmi/сарми”, si acum e doar o problema sa gasesc localul ala unde au mancare “traditionala” – nu ca nu as fi fost in asa ceva pana acum, dar in afara de muzica la un volum insuportabil sau formatii de lautari, asortati numai cu fripturi si gratare de toate felurile, altceva n-am gasit. Stiu, acum toata lumea spune ca-s fitos… nu-i adevarat, ziua la pranz ma duc (cateodata) la “Bunker”, cunoscut si cu denumirea de “Balkanton” – cica acolo e faimoasa casa de discuri, cu acelasi nume. E o cantina intr-un subsol, deci sa nu ne pripim cu acuzatiile.

Si asa ca incheiere, ultimul subiect de distractie este reclama cu “Romania, land of choice” – se pare ca strainilor li se pare foarte amuzanta, chiar un spot “gay” in sensul bun al cuvantului (wink wink). Ok, inapoi la munca, nu sa-ntindeti mana…