Ok, ma gandeam sa incep un serial micut, despre chestii de “generatie”. Pentru multi dintre noi, cei crescuti la oras, in special generatia nascunta prin anii 80-89, in mod sigur ceea ce o sa va povestesc va starneste amintiri.
Cine nu isi aduce aminte cum la ora 7 seara, toti copiii din fata blocului erau chemati in casa? De ce? Pai, sa vedem…
Acum iti aduci aminte? Eu da.
#1 by Gabi on 2009/06/21 - 11:09 am
Quote
Da…ce vremuri…Cand incepea Dallas sau Sandy Belle nu mai era nici tipenie de om pe afara. Au trecut aproximativ 20 de ani de cand nu am mai vazut genericul renumitului desen animat de odinioara iar acum ca l-am revizionat dupa atata timp, pentru o clipa, ma trecut un usor fior de emotie.
Tine-o tot asa!
Cu stima,
Gabi:)
#2 by Dan on 2009/06/21 - 2:05 pm
Quote
Mie mi-a placut asta
Le tour du monde de Lydie
sau
Lidia in cautarea florii cu sapte culori
http://www.youtube.com/watch?v=KOB-ZMDDIGU
#3 by artistu on 2009/06/22 - 10:16 am
Quote
Daca iti e dor de vremurile alea si mai ales de desenele alea, uite aici ce treaba faina face Catalina Banica la http://desenelecopilariei.com/
Ba au si intalniri de vazut desene de atunci! Io n-am ajuns, da’ am auzit ca e tare fain!
#4 by Cristi on 2009/06/23 - 11:40 am
Quote
Doamne Dan, deci asta mi-l aduceam aminte ca prin vis sincer sa fiu. Il stiam, dar nu-mi aduceam aminte nimic din el. Dar melodia, cand auzit-o, a picat ca un bolovan.
#5 by Nanuc on 2009/06/24 - 3:09 pm
Quote
Wow .. ce amintiri frumoase, ce trairi intense pe vremea aceea
Si acum ma vad in fata tv-ului fascinata de acest desen animat ..
Frumos!
#6 by gadmadream on 2009/07/06 - 11:26 pm
Quote
Pornind de la titlul postarii “Am fost la Å£ară,… â€de Dan Mihaescu, pe blogul lui Mishu Bendeac, mi-am adus aminte de un episod din copilarie, pe care doresc sa-l impartasesc si cu voi…iubitori ai lui Creanga…
DECI…SA FIE
” Amintiri din copilarie”…
Totul se intampla… in primii ani de gimnaziu…
La inceputul fiecarui trimestru, invatatoarele intrebau elevii unde au fost in vacante…
Eram foarte atenti cu totii pe unde am fost si ce am vazut…
La intrebarea pusa de invatatoare, majoritatea colegilor raspundeau cu mandrie: – “Am fost la tara, la bunici !â€
Cand ne intorceam de la scoala, in grupulete, povesteam fiecare ce nastrusnicii am facut sau am vazut, in vacanta.
Mereu auzeam repetandu-se, deja ca un refren…â€cand am fost la taraâ€â€¦, “la mine la taraâ€â€¦
In sufletul meu de copil, isi facea loc uimirea, indignarea, gelozia…
Parintii se straduiau sa ne ofere vacante frumoase pe litoralul Marii Negre, in Muntii Bucegi, in Muntii Fagaras, in nordul Moldovei la frumoasele manastiri, etc..
Si totusi nu imi explicam un sentiment de frustrare…ceva lipsea…
Asa ca intr-o buna zi, cu riscul de a arata nemultumire, nerecunostinta, am indraznit si am intrebat-o pe mama, cel mai bun prieten al meu:
- “De ce spun copiii mereu ca merg la tara…ce inseamna aceasta?…NOI DE CE NU AVEM TARA?â€
Razand in hohote, dar cu bunatate si blandete, mi-a explicat cum este si ce inseamna…LA TARA…
Neavand nici un bunic la tara, toate rudele locuind la oras, pentru mine totul a fost o mare necunoscuta…
Dupa explicatiile primite, m-am linistit…am inteles de ce NOI NU AVEAM TARA …dar tot imi imaginam cum ar fi sa fiu la sat, si ma chinuiam in grupurile de copii sa folosesc cuvinte cum foloseau ei…la tara …priveam totul ca venit dintr-un taram de basm, unde totul miroase a fan cosit…
#7 by Gabriela on 2009/07/07 - 2:05 am
Quote
Cand esti copil, nimic nu te poate impiedica sa te bucuri la maxim. Poate din naivitate, din imaturitate…cine stie? Ai visul tau, si continui sa te bucuri de el pana realizezi ca incepi sa “te trezesti” si ca ceea ce odata avea tot farmecul din lume, acum este doar o amintire.
Imi aduc aminte de vremea in care ai mei ma chemau in casa. Intotdeauna negociam cele 5 minute bonus de stat afara, si dupa ce acele 5 minute treceau si ai mei ma chmau din nou in casa, mai negociam alte 5 minute, si tot asa! Slava Domnului ca mi-a dat niste parinti execeptionali care m-au invatat cum sa-mi traiesc viata frumos, cu blandete. Am avut o copilarie fericita, si sentimentul pe care inca il traiesc ori de cate ori ma gandesc la ea, nu mi-l poate lua nimeni!
Cu stima,
Gabriela!
Apropo, mi-a placut blogul tau si felul in care te exprimi, de aceea ai fost adaugat la blogroll-ul meu. Daca iti face placere, adauga-ma si tu!
Have a wonderful day!
#8 by Catalina on 2009/07/28 - 12:31 am
Quote
Multumesc mult Artistu. Si da …. poti intra pe http://www.desenelecopilariei.com…gasesto o gramada de INFO acolo. Merci