Post cu dedicatie… nu va faceti iluzii, cine e targetat stie deja, e intr-un fel scris la “request”. As putea spune “post platit – astept o bere”. 

Asa, sa incep exact cum explicam mai devreme pe messenger… amu, cica era odata, un “prieten” de-al meu.  Si el era intr-o relatie de mult timp, si totul era bine si frumos, mai putin respectul de sine. Mai exact, ajungi la un moment dat sa te complaci. Asta e prima faza, cand te gandesti “ok, imi place, ma simt bine…”. In faza asta, prietenii o sa-ti spuna ca esti in “denial”, de fapt nu-ti e bine, dar te complaci. Nu-i asculti, chiar te superi, le porti ranchiuna, ca sunt gelosi pe tine, lor nu le merge la fel de bine ca tie, nu au pe nimeni, stau si o freaca cocardeles, aiurea. Te indepartezi de ei, si ramai cam singurel. Eh, nu conteaza, ai jumatatea…

Trece timpul, variaza de la om la om. Incepi sa nu te mai simti asa ok, doar “dragostea dureaza 3 ani”. Incepe un razboi psihologic, un ping-pong absurd, in care pierzi, castigi, depinde de personalitate. Nu te mai simti ok, dar inca sunt proaspete pentru tine momentele ok. Si e greu sa iei o decizie. Si parca nu-ti vine sa pleci. Dar parca nu esti in stare sa incepi singur pe drumul tau. Ai accese de nebunie, dispari de acasa cu zilele, dar tot acolo te intorci. Ceva te tine, esti rebel, dar parca nu merge.

Scandaluri si certuri. Tu oricum nu te simti sigur pe puterile tale, pentru ca niciodata nu le-ai luat pe toate in piept. Devi un fel de subordonat, submissive, esti acolo ca sa-ti iei capace, si sa le inghiti. Rar mai ai cate o rabufnire, dar n-ai cu cine. Prietenii incep sa te abandoneze, pentru ca deja ai strigat “lupul, lupul!” de mai mult de 3 ori. Toti au planuri, toti isi vad de viata, si nu mai au timp de rabufnirile tale. Acum ei sunt fericiti, si tu trebuie sa-ti duci viata, singur de data asta. Dar nu poti sa iei o decizie, stai in continuare in situatia care-ti mananca energia, viata personala, nervii, sanatatea. Mananci haotic, bei, slabesti. Oamenii incep sa-ti spuna ca arati diferit, te-ai schimbat. Irascibil, tipi din orice, la oricine, numai acasa nu. Acolo ai rabufniri, dar nu iti permiti sa mergi “the extra mile” pentru ca nu te simti in stare. Te simti ciudat, si deep inside o voce iti spune ca nu esti in stare de mai bine, asta e tot ce poti – eventual te mai ajuta si jumatatea, si te face sa te simti incapabil, urat, neplacut, indezirabil.

Ajungi la fundul paharului. Intr-o zi iti iei inima in dinti, si rupi tot. orice contact cu viata ta de pana atunci. O iei razna o perioada, nu mai ajungi acasa decat sa-ti iei cate o valiza cu haine, alergi pe campii, dormi pe la cine apuci si cine te primeste. Descoperi o noua lume, bei, fumezi, f… ce prinzi. Prietenii te redescopera, si tu descoperi prieteni noi, si ca ai invatat ceva. Iti dai seama ca-ti bati joc, si incepi sa te lasi de obiceiurile ciudate. Descoperi ca oamenii te plac, ca esti o persoana ok, de nadejde. Faci lucrurile bine, incepi sa-ti platesti datoriile, sa te scoti din haznaua in care singur te-ai bagat. Imbatranesti intr-o luna cat intr-un an, si nu te mai recunosti in oglinda. Esti un om nou, intelept. Iti dai seama ca de fapt ai gresit, ca in relatia ta lunga, tu ai avut mare parte din vina. Intr-un final intelegi ca ti-ai batut joc de tine si de cealalta persoana. Remuscari, mai bei putin, mai traiesti haotic o perioada, pana incepi sa aduni firele imprastiate din capul tau. Omul nou din tine incepe sa se formeze. Prietenii vechi care te-au inteles, poate au trecut prin asta, poate doar simt ca ti-ai revenit, sunt langa tine, cu o mana de ajutor, un sfat, ceva.

A trecut deja o gramada. Te-ai adunat, esti la casa ta, incepi sa-ti vezi de cariera, de viata, de relatii noi. Nu mai porti pica, si deja ai inteles ca totul a fost o nebunie de-a ta. In sfarsit poti spune ca ai crescut.

Ok, voma lirica de mai sus, o aveam in mine de mult timp. Nu se refera la mine, este hiperbolizat, este adaptat, din experienta proprie. Persoana careia ii este dedicat, ar face bine sa-l citeasca si sa-l inteleaga. Ceilalti cititori ai mei stiu ca eu debitez mult, mai ales cand iau la bord (a se vedea mai sus, diversele faze). Nu spun ca pentru toata lumea este asa, dar intr-un fel e bine sa stii ca nu esti singur. Toti trecem prin momentele noastre de “nebunie”, de excese. Toti ajungem la un moment dat sa ne simtit ca ultimii oameni, dar niciodata nu putem intelege, decat cand e fie prea tarziu, fie cand deja luam atitutine, ca doar noi, prin propriile forte, putem face o diferenta. Altfel, ramai acolo jos, sub talpa cuiva care isi permite sa te invarta, sa te faca asa cum vrea, inconstient, pentru ca poate.

Sunt plecat de mult de acasa, sunt pe o panta inceata spre despresie, mi-e dor de familie, de toti prietenii mei, si oricat m-as chinui sa gasesc inlocuitori, nu e la fel. Nu tot timpul poti incepe “tabula rasa”. Faci relatii, ai amici, dar persoanele importante tot departe raman. Pana data viitoare v-am pupat si numai bine. (PS – pe 30 iulie va astept la o masa cu lautari, cine doreste sa foloseasca pagina de contact pentru un semn, si ne vedem.)