Si acum serios vorbind, cand citesti lucruri pe internet, nu asta e senzatia ta? Promiscuitate, dezastre, atentate, totul se indreapta catre un final apoteotic iar noi suntem niste pioni incapabili de a face ceva. Sunt fascinat zilnic de cat de multe mesaje care anunta finalul, cataclismul, si cum vreti sa-i spuneti apar pe internet. Daca anul trecut credeam ca am citit tot ce era pe net, ei bine, anul asta parca totul a luat-o razna. Ceva a explodat, s-a intamplat acolo, ca numai despre asta ai parte.

O introducere bombastica pentru o “voma lirica“. Acum serios vorbind, lucrurile de mai sus chiar se intampla, dar nu despre asta vroiam sa zic aici. Sincer sa fiu, vroiam intr-un fel sa ma “laud” cu realizarile mele insignifiante, in lumea sortita esecului, dezastrului, unui nou “ev mediu” in desfasurare. Sincer vorbind acum, Marchizul De Sade ar fi un pic pudic comparat cu ceea ce gasesti pe internet, si amaratul a trait relativ recent (1740-1814).

Trecand la lucrurile cu adevarat importante in clipa asta (pentru mine, nu am de gand sa vorbesc despre alegeri, politica sau scandaluri) anul asta s-a dovedit unul surprinzator de productiv. Daca in anii trecuti ma descurcam ok, anul asta pot spune ca m-am intrecut pe sine, am reusit sa fac niste pasi incredibili, si sa ma descurc in situatii in care nu ma credeam in stare. Omul e intradevar capabil de lucruri pe care nu le credea posibile. Am trecut prin situatii tensionate, am trecut prin situatii incredibile, dar in acelasi timp foarte comice, majoritatea dintre ele.  Am reusit sa invat in ultimul an mai mult decat in tot liceul. Nu vreau sa spun ca nu ar fi fost o experienta si liceul, dar adevarata scoala este cea a vietii.

Uitandu-ma in urma, in august s-au implinit 3 ani de “Trepadusi”. Numele blogului nu mai pot sa mi-l exprim acum. A fost un pseudonim adoptat in 2006, cu care visam sa mut muntii, sa fac avere. Mi-am dat seama ca valorez mai mult placerea de a scrie, si sentimentul de eliberare. Este mare lucru sa ajungi la un moment dat sa ai o activitate, sau sa se intample ceva in viata ta, care sa-ti dea sentimentul de libertate. Sa stii ca poti face tot ce vrei, cand vrei, si in modul in care simti. Este foarte egoist, dar este sanatos. Si, cu toate ca sunt multi sa ma contrazica, nu este calea cea mai usoara – dimpotriva – este calea grea. Sunt lucruri pe care le descoperi la tine, pe care ai puterea sa le imparti cu altii, nefiind afectat de judecata lor. Am facut si greseli, toti facem, dar nu cred ca e normal sa le regreti pe toate. Atata timp cat inveti ceva, cat devii un om mai bun, nu este nimic pierdut.

Anul trecut consideram ca am trecut prin cea mai grea perioada din viata. S-a dovedit ca nu m-a omorat, nici nu am ajuns pe strazi, dimpotriva, am devenit, zic eu, un om mai bun, mai puternic. Articolul asta se vrea intr-un fel un “manifest” pentru taria de caracter. Este indemnul meu catre cei ce ma citesc sa impinga limita, sa isi ceara dreptul, sa faca tot ce vor. Nu de alta, dar in 2012 oricum e sfarsitul lumii, asa ca sa ne punem pe treaba.