Stau si ma gandesc, de ceva timp, cand destul e destul si cand e timpul sa plusezi? Intr-un fel, cand a lasa de la tine prea mult de dezumanizeaza, si cand a lasa de la tine prea putin indeparteaza oamenii? Sau nu neaparat de dezumanizeaza, dar cat de mult e sanatos pentru tine, si cat nu? In alta orinde de idei, pana la urma fiecare are o limita de toleranta pe care pliaza persoana de langa el. Inseamna asta in mod neaparat ca daca unul a fost obisnuit cu agresiunea, atunci cand cunoaste pe cineva mildly aggressive va fi dominat? Sau inseamna ca limita lui nu a fost atinsa inca?
Stiu, mai sus sunt o serie de intrebari pe care intr-un fel aveam nevoie sa mi le astern, sa le inteleg, eu pentru mine, nu neaparat in cautare de raspuns de la voi, cat de la mine.
Este ciudat, intr-un fel, cum numai atunci cand ceva ma apasa, ceva este acolo si ma deranjeaza, sau nu-i pot da raspunsul atat de repede cat mi-as dori, ma apuc sa scriu.
In alta ordine de idei, daca o persoana da mult, inconstient, si persoana de langa este sufocata? Este intr-un fel o situatie teribil de similara cu cea descrisa mai sus, sau este doar o parere a mea? Cele doua cazuri sunt perfect independente unul de celalalt, in care cel putin o persoana difera. Problema mea “morala” in situatia data, nu este intr-un fel vazuta din doua perspective? Intr-una ma identific cu cel ce are nivelul de toleranta crescut, in cealalta cu sufocatul pentru care afectiunea, atentia, si lucrurile care pe orice om ar face fericit, imi dau senzatia de sufocare, de viteza, de lucruri nelalocul lor….
Si da, Ma cheama Nehotarare, articolul de mai sus exprima nelamuririle mele recente despre univers.
PS – Ma simt de parca m-am invrajbit, m-am ascutit, si nici unul din exemplele de mai sus nu m-a impresionat in mod deosebit – oare am devenit un om incapabil de senzatii extreme, in care toate trec pe langa mine? Ar fi trist…