Aveam doar 4 ani cand s-a intamplat. Oamenii care ma aud acum spun ca am visat, sau poate ca am vazut la televizor, dar pentru mine a fost real.

Totul a inceput cand la televizor se difuzau imagini din Piata Revolutiei, si nu voi uita cat o sa traiesc imaginea “fatala”, cu elicopterul in care “fugea cuplul dictatorial”. In momentul urmator maica-mea, care “facuse rost” in stilul caracteristic epocii de o sticla de sampanie, a iesit pe balcon bucuroasa, si chiuind. Cu totii au sperat la mai bine, la un viitor stralucit.

 Pentru mine Craciunul din 1989 a fost unul cel putin bizar. Fiind din Bucuresti, se poate spune ca am “trait” evenimentele din plin. Pentru mine Mos Craciun trebuia sa vina, bradul astepta sa fie facut. Pe vremea aceea stateam in Dr. Taberei, undeva pe la Valea Ialomitei, intr-un bloc la etajul 7. Apartamentul era spatios, cu 2 balcoane, 3 camere, 2 bai… clasic.

Taica-meu a venit acasa, fratele meu, care e mai mare, a venit si el. Atunci s-a dezlantuit haosul. Se auzeau in departare focuri de arma, televiziunea era in degringolada, se tot perindau diversi, pentru mine toate erau nesemnificative. Ne mutasem toata familia in sufragerie, intr-un colt, cu salteaua pusa in geam, pentru a nu se vedea lumina afara. Televizorul era pus pe hol, din acelasi motiv. Noi dormeam intr-un colt, dupa o alta saltea de pat.

Mos Craciun mi-a adus ceea ce imi doream cel mai mult. Un RIC. Pentru ce-i ce nu-si mai aduc aminte, era un fel de IPOD al vremii. Doar ca era radio, cu o singura casca. Eu primisem unul rosu, fratele meu unul alb. Va imaginati ce am ascultat eu pe data de 25, cand l-a adus mosul. Toti se bucurau ca murisera doi oameni… la 4 anisori, nu e ceva asa de distractiv.

Alta amintire din aceeasi perioada este reprezentata de Colinde. Era prima data cand am vazut la televizor Colinde. De craciun. In aceeasi masura este ceva ce ma face sa plang si acum, si pe de alta parte ma bucura nespus… e greu de descris…

Tu ce iti mai aduci aminte de atunci? Cei care azi au 4 ani, ce vor mai stii despre revolutie? Pentru ei ce o sa reprezinte, decat un capitol in manualul de istorie?

Adevarul e trist, oameni au murit, a fost haos, si cladiri din Bucuresti inca mai poarta urme. Unii oameni plang dupa Cuplu, si inca se mai duc la Belu sa aprinda o lumanare. Si anul acesta o sa fie la fel. Si anul viitor. Si anul de dupa. Ceea ce a urmat, e la fel de trist. Haideti sa nu uitam, si, printr-un proces de vointa, macar noi, cei ce aveam 3-4 ani, sau mai mult, sa le aducem aminte si celorlalti…

P.S. Multumesc invitatiei (invitatiilor) facute de Carmen Holotescu si Adrian Cristea.

Bon, ideea merge mai departe. Nu o sa o tin in casa, tentatia sa rascolesc prin ea din cand in cand o sa fie prea mare (asta cu referire la commentul lui Groovey). Copacul e chestie, ce-i drept, facultativa. Nu tin neaparat sa il punem acolo, dar ar fi fost, ca si in cazul lui Catastif, ceva in plus fata de o cutie ingropata. Ceva care sa dea sperante pentru un viitor, ceva sa aduca umpic de oxigen.

Ma gandeam sa cumpar nu o cutie oarecare, ca pana la urma ar putea fi si de carton. Ma gandeam la o cutie securizata, cu cheie macar. Nu vreau sa o tin nici in banca, pentru ca nu ar aduce nici un beneficiu.

Pana la urma, ma gandeam sa adun lucrurile, si sa o ingrop undeva, numai de mine stiut. Atunci chiar si-ar vedea scopul, ar putea fi gasita de extraterestii, sau mai stiu eu cine, peste zeci, poate sute, poate mii (daca mai apuca pamantul asa ceva) de ani, si toti o sa se intrebe “ce pana mea e asta?”.

Ideea mea era sa tiparesc acelasi text, tradus in 4, 5, 6 limbi, in ideea ca poate poate, una dintre ele o sa supravietuiasca. Si in ideea ca, acei ce o vor gasi, vor avea sanse mult mai mari sa inteleaga ce e acolo.

In fine, astept sugestii din partea voastra referitoare la subiect…

P.S. – Copacul ce specie sa fie…? Ma gandeam la un nuc, ca oricum legea nu iti da voie sa-i tai. Deci 1-0 pentru longevitate

Propun, prin acest post, sa facem o “Masina a timpului”. Prin masina a timpului, nu ma refer la calatoria noastra in timp, ci a unor idei, clipe, obiecte, sau ce mai gasiti voi de cuviinta. Toate acestea, adunate intr-o cutie, sigilata, si ingropata undeva. Catastif, cu padurile lui de cunostiinte, m-a facut sa vreau sa ingrop aceasta cutie la radacina unui copac, ce va fi plantat odata cu ingroparea cutiei.

Ideea mea merge mai departe. As vrea aceasta cutie sa fie ingropata undeva in Bucuresti, si prin aceasta idee deschid si o scrisoare catre Municipalitate. Copacul il cumpar eu la nevoie, la fel si cutia. Vreau doar aprobarea Primariei pentru a planta copacul si ingropa cutia intr-un parc. Cismigiu, Tineretului, Carol sau Herastrau, sau ce alt parc doriti, putin conteaza pentru mine.

Vreau ca fiecare persoana dornica sa contribuie cu ceva sa ma contacteze, sa adunam cate ceva relevant epocii noastre. Un maus, un buton de tastatura, un articol decupat dintr-un ziar, orice considerati de folos. La naiba, chiar si un calculator vechi, dar inca functional, ar merge ingropat. In functie de cate lucruri strangem, atat mai mare va fi si cutia.

Data la care as vrea sa o ingropam este 5 Ianuarie 2007. Pana atunci se vor intampla multe, cine stie, dar eu consider ca ne da timp pentru organizare.

Stiu ca nu am un blog prea citit, doar e de putin timp, dar, daca vi se pare o idee buna, dati mai departe, lasati un comment, sau ganditi-va la ce a-ti dori sa dezgroape stranepotii vostri de la radacina unui copac…

Am inceput o categorie noua, Masina Timpului, unde sa puteti intra si citi stiri doar despre proiectul acesta.

Sa fie intr-un ceas bun!