De mult am pe “teava” cateva povestioare, si m-am gandit ca e timpul sa le si astern undeva. Prima dintre istorisirile mele are legatura cu metroul, si cu oamenii minunati care il folosesc.

Se facea ca era intr-o dimineata racoroasa de Octombrie, cand toti oamenii erau luati prin surprindere de brusca racire a vremii. Avand in vedere ca traseul asta il parcurgeam in fiecare zi, calatoria pentru mine era ca oricare alta. De la Obor, linistit, cu o carte buna in mana, si cu cealalta mana pe bara, mergeam linistit. Absorbit fiind de cele descrise in carte, am ajung ca prin minune la eroilor, fatidica statie unde schimb pentru directia Industriilor. Pe langa faptul ca recent se modificase iar schimbarea, si metroul pleca Read the rest of this entry »

Nu pot spune ca sunt un adult cu acte in regula in mod neaparat. Comportamentul meu este departe de cel al unui om complet responsabil si cu picioarepe pe pamant (sau poate dimpotriva, cine stie).

Ei, in fine, ideea e ca va recomand cu mare caldura sa raspundeti la provocarea lansate de Marie Jeanne:

Va provoc ca pentru o zi sau un weekend sa strigati copilul din voi, sa se intoarca din fundul gradinii, de la fotbal sau din spatele blocului, si sa spuna o poveste. Poate nu o sa imi raspunda nimeni, sau poate site-ul acesta se va umple de povesti.

Uitati-va pe acolo, si scrieti o poveste, pentru ca imi place sa cred ca exista in fiecare un bun povestitor, cu ceva interesant si placut de spus.

Drept urmare, sustin Chitzchitz – Mai exista povesti?

Se intampla, foarte rar, sa cunosti oameni dintr-un spectru al societatii care in prima faza pare undeva foarte departe de tine, si cu toate acestea sa descoperi un om de calitate. (nota autorului – urmeaza ceva probabil anost, plicticos, dar poate cu o nota de cinism care impinge la autocritica – continua pe riscul tau)

Read the rest of this entry »

In perioada aceea inca nu “modernizasera” cabana, si cand am ajuns noi, se pare ca eram primii dupa o perioada destul de lunga. Lihniti de pe traseu, am inchiriat camera, si ne-am oprit in sala de mese. Acolo am cerut un meniu, dar ni s-a spus ca nu are rost, ca o sa mancam ce mananca si ei (cabanierii). Asa ca, ne-au servit cu o supa si felul doi, care nu mai stiu ce era, dar cert este ca am mancat de-am rupt. Si cu toate ca actiunea se petrecea acum aproximativ 6 ani, nu ne-am asteptat niciodata pentru ce urma. Read the rest of this entry »

As fi putut sa-i pun titlul “O harta, un traseu, 2 capete tari, o multime de posibilitati”. Se intampla in aprilie 2002. Unii o sa-si aduca aminte momentul critic, cand la intoarcerea in Bucuresti, am inceput sa coboram din Oltcitul parintilor mei, si toti abea ne taraiam. Apropos, pentru cei inca interesati, a ajuns la REMAT masina… nah, daca nu v-ati miscat repede…

In fine, sa ma intorc la povestea mea. Read the rest of this entry »

In ultima vreme n-am mai scris mare lucru. Decat prostioare, neinteresante. Nu am mai pus poze, pentru ca nu am fost motivat sa mai fac poze. Motive? Nici unul, poate doar o “pasa”. Ultima perioada, este una interesanta, de cunoastere, pe mine, pe cei din jurul meu, reactii, dispozitii, sau cum vreti sa-i spuneti. Sa fie apropierea sarbatorilor? Poate. Astenia de iarna? Daca exista asa ceva, la fel de probabil.

Read the rest of this entry »

Of, nu mai suport. Abea m-am intors din mica mea vacanta, si parca am trecut in alt univers. Bine, nu a fost o vacanta chiar mica. Si nu a fost tocmai vacanta, de fapt am fost intr-un concediu medical. Ei, totusi, sa nu mint, pentru recuperare a fost nevoie sa stau o saptamana pe litoral. Si da, am fost si bolna. Cu o saptamana inainte sa ma recuperez la caldura si soare m-am trezit plin de niste bubulite. Se pare ca alcoolul si antibioticele chiar dau reactii adverse… cine ar fi crezut ca toata documentatia din pliantele medicamentelor este adevarata.

Read the rest of this entry »

Excerpts from a Dog’s Diary

8:00 am – Dog food! My favorite thing!

9:30 am – A car ride! My favorite thing!

9:40 am – A walk in the park! My favorite thing!

10:30am – Got rubbed and petted! My favorite thing!

12:00pm – Lunch! My favorite thing!

1:00 pm – Played in the yard! My favorite thing!

3:00 pm – Wagged my tail! My favorite thing!

5:00 pm – Milk bones! My favorite thing!

6:00 pm – They’re home! My favorite thing!

7:00 pm – Got to play ball! My favorite thing!

8:00 pm – Wow! Watched TV with the people! My favorite thing!

11:00 pm – Sleeping on the bed! My favorite thing!

Excerpts from a Cat’s Diary

Day 983 of my captivity. My captors continue to taunt me with bizarre
dangling objects and reflected light sources. They dine lavishly on
fresh meat, while the other inmates and I are fed hash, gruel or some
sort of dry nuggets. Although I make my contempt for the rations
perfectly clear, I nevertheless must eat something in o! rder to keep
up my strength. The only thing that keeps me going is my dream of
escape. In an attempt to disgust them, I once again vomit on the
carpet.

Today I decapitated a mouse and dropped its headless body at their
feet.

I had hoped this would strike fear into their hearts, since it
clearly demonstrates what I am capable of. However, they merely made
condescending comments about what a “good little hunter” I am.
Bastards!

There was some sort of assembly of their accomplices tonight. I was
placed in solitary confinement for the duration of the event.
However, I could perceive voices and smell food. I overheard that my
confinement was due to the power of “allergies.” I must learn what
this means, and ascertain how to use it to my advantage.

Today I was almost successful in an attempt to assassinate one of my
tormentors by weaving around his feet as he was walking. I must try
this again tomorrow — but this time at the top of the stairs.

I am convinced that the other prisoners here are flunkies and
snitches. The dog receives special privileges. He is regularly
released – and seems to be more than willing to return. He is
obviously retarded. I have tagged the bird as an informant. I observe
him communicate with the guards regularly. I am certain that he
observes and reports my every move from a lofty position. My captors
have arranged protective custody for him in his elevated cell, so he
is safe.
For now…

Sunt anumite momente in viata fiecaruia, cand se simte pe val. Cand majoritatea lucrurilor merg bine, daca nu chiar toate, cand chiar daca dai cu mucii in fasole, totusi ai o gramada de lucruri catre care sa privesti in viitor. Simti ca proiectele merg bine, simti ca ai aripi (si nu de la redbull). Ai numai ganduri pozitive, proiecte de viitor, incredere in sine. Stii de ce esti capabil, si nimeni nu te poate opri. Laif iz gud.

si melodia pe care am ascultat-o ieri, dupa mult timp, care m-a binedispus:

E A(V) E A(V) E A(V)
Noapte de catran
E A(V) E A(V) E A(V)
Cade paravan