Ziua lui la birou era ca si toate cele de dinainte, nu mai putea sa conceapa altfel de desfasurare a evenimentelor. A ajuns, a baut cafeaua si a aflat ultimele barfe, dupa care a lucrat la proiectul din acea perioada, care nu-l satisfacea intelectual in nici un fel. Era o problema in ultima vreme, simtea ca poate da mai mult, dar niciodata nu i se cerea ce trebuia. Cand era nu era bine, cand nu era, se plictisea teribil. Intr-un fel, viata lui se invartea in jurul aceleaiasi probleme – niciodata nu era destul, tot timpul trebuia ceva in plus. Fara tragere de inima, ziua a trecut, si putea sa priveasca inainte catre activitati mai solicitante.

De pe strada nu ai fi crezut ca e mare lucru, data fiind intrarea ascunsa intr-un gang, dar pub-ul ales era destul de plin de viata. L-a vazut pe George tragand de o bere la o masa din colt. Seara aceasta urma sa fie buna, o simtea in aer – avea nevoie de relaxare, de conversatie, si cateva beri pentru a uita de cotidian. Si-a comandat un Heini’ si s-au pus pe povestit. Din pacate nu-i era pe plac, se invarteau in jurul subiectului uzual, si anume job – nu era destul al lui, trebuia acum sa asculte lamentarile amicului sau caruia nu-i conveneau colegii, nu-i convenea ce i se cerea sa faca. Stia deja toate astea, le simtea in fiecare zi, avea nevoie de ceva nou. Ignora cu succes un sms de la “femeia” lui, postand in cocos in fata amicului. In ultima vreme amicii lui il idolatrizau pentru stilul de viata – prietena lui ii ceruse sa se mute impreuna, si el reusise sa-i tina piept, sa stea in continuare singur. Nu avea nevoie de probleme femeiesti la el in “castel”, se simtea foarte bine asa. Plus ca libertatea lui o considera cea mai importanta, flirtul fiind pentru el un sport, un joc de societate – inca un motiv pentru a aduna admiratie din partea amicilor lui.

In sinea lui, se considera un total rezultat din parerile altora, cu cat aduna mai multi oameni sa-l invidieze, cu atat isi crestea respectul de sine. Isi dadea seama ca totul era doar o imagine, si ca de fapt foarte putine lucuri ii faceau placere, dar se complacea in acea stare de fapt. In fiecare zi isi spunea ca isi va schimba atitudinea, ca va lua o decizie sa-si schimbe viata, dar de fiecare data amana.

Simtea ca discutia taragana, si isi lua telefonul pentru a raspunde sms-ului de mai devreme. Nici nu termina de scris, ca intrara pe usa si ceilalti doi amici. Gasca era intreaga, toti 4 la o masa, ca pe vremuri. La inceput au fost 3, al 4-lea a intrat in grup ceva mai tarziu, dar isi castigase faima in randul lor prin 2 mari realizari – bea de stingea, cot la cot cu ei si reusise sa scape de prietena lui, combinandu-se din nou dupa nici o saptamana de stat singur – asta dupa ce oricum isi luase totul din casa impartita pana nu demult cu fosta prietena. Iesirea fusese fulgeratoare, aparand intr-o zi acasa cu restul de baieti si cu o duba in fata, pentru a lua tot ce-i apartinea.

Au inceput toti 4 sa bea cate o bere, sa se cinsteasca dupa fiecare gura si sa-si ureze “La Multi Ani”, petrecand de zor. Cu toate acestea, unul dintre amici, George, parea un pic mai detasat, fara verva, sau “zvac” cum ii mai spuneau ei, motiv pentru care atragea comentarii si glume asupra lui. Era cu atat mai ciudat cu cat el ii invitase la ieseala fara sa le dea de inteles ca ar fi un motiv anume de sarbatoare. Ca de obicei, “taiau motu’ la pisica”. In mod ciudat, discutia a ajuns la presiunile familiilor asupra lor, care intre noi fie vorba erau nefondate pentru ei, fiind in jur de 24-26 de ani. Razmerita, la masa, toti mai putin George comentau vehement subiectul.

Va urma!

De ce sa scriu articole pe blog doar cand am dileme, sau doar cand nu-mi place ceva ce se intampla? Nu imi pare corect fata de mine sa vorbesc prapastios, sa ma exprim doar cand sunt afectat de ceva in sens negativ. Toata ziua am rememorat experiente placute din trecut. Am vorbit despre mine, despre lucrurile facute, si mi-a placut. Pentru ca nu trebuia sa-mi exprim dezamagiri trecute, depresii avute, sau cine stie ce explicatie pentru o reactie negativa. Dimpotriva, am vorbit despre lucruri interesante, despre munte, despre calatorii, despre aventuri si pasiuni apuse. Mi-am adus aminte de o vara superba, cu toate ca am fost obosit constant. Am trait momente minunate, si nimeni nu le poate lua inapoi. Imi e dor de vremea respectiva, dar totusi mi-a ramas un gust placut,

Am dor de duca, si de experientele traite intre straini. Vremuri si experiente in care nimeni nu iti cere nimic, toti de iau de bun, asa cum esti atunci. Cum spun cartile “think outside the box”, nimeni nu te opreste sa o faci nici cand esti intr-un “calapod” facut de altii. Tot ce trebuie sa faci e sa traiesti cum iti vine – doar sa nu stanjenesti pe altii.

Quote of the day (I’m not there):

“Seven simple rules of going into hiding: one, never trust a cop in a raincoat. Two, beware of enthusiasm and of love, both are temporary and quick to sway. Three, if asked if you care about the world’s problems, look deep into the eyes of he who asks, he will never ask you again. Four, never give your real name. Five, if ever asked to look at yourself, dont. Six, never do anything the person standing in front of you cannot understand. And finlly seven, never create anything, it will be misinterpreted, it will chain you and follow you for the rest of your life. “