Stau si ma gandesc cat de mult ascund oamenii in fiecare zi, si cat de putini dintre noi chiar sunt asa cum isi doresc, asa cum vor.Cred ca am scris despre asta de o suta de ori, si intr-un fel e un subiect care ma fascineaza. Intr-o oarecare masura pentru ca-mi recunosc si eu momentele cand ma cenzurez, tocmai pentru a ascunde anumite reactii, anumite sentimente. Intr-un fel aprob reactia, intr-un fel nu sunt de acord. Pot intelege ca in unele momente nu-i bine sa rabufnesti, si ca in alte momente poti sa lasi frau liber.

Dialoguri cu mine, imi pun intrebari si incerc sa-mi raspund. Caut in masura in care pot, sa raspund din cat mai multe puncte de vedere. Imi lipseste linistea, si in acelasi timp imi lipseste agitatia. Ma oboseste rutina, dar nu-mi place nici haosul. In seara asta sunt intors pe dos, cu toate ca acum cateva minute eram hyped. Ceva ma nemultumeste, si totusi nu am motive sa fiu nemultumit.

Ma retrag in cartea mea pseudo-intelectuala, si incerc sa ma culc. In gradina lui Ion, toate pasarile dorm…