Ziua lui la birou era ca si toate cele de dinainte, nu mai putea sa conceapa altfel de desfasurare a evenimentelor. A ajuns, a baut cafeaua si a aflat ultimele barfe, dupa care a lucrat la proiectul din acea perioada, care nu-l satisfacea intelectual in nici un fel. Era o problema in ultima vreme, simtea ca poate da mai mult, dar niciodata nu i se cerea ce trebuia. Cand era nu era bine, cand nu era, se plictisea teribil. Intr-un fel, viata lui se invartea in jurul aceleaiasi probleme – niciodata nu era destul, tot timpul trebuia ceva in plus. Fara tragere de inima, ziua a trecut, si putea sa priveasca inainte catre activitati mai solicitante.

De pe strada nu ai fi crezut ca e mare lucru, data fiind intrarea ascunsa intr-un gang, dar pub-ul ales era destul de plin de viata. L-a vazut pe George tragand de o bere la o masa din colt. Seara aceasta urma sa fie buna, o simtea in aer – avea nevoie de relaxare, de conversatie, si cateva beri pentru a uita de cotidian. Si-a comandat un Heini’ si s-au pus pe povestit. Din pacate nu-i era pe plac, se invarteau in jurul subiectului uzual, si anume job – nu era destul al lui, trebuia acum sa asculte lamentarile amicului sau caruia nu-i conveneau colegii, nu-i convenea ce i se cerea sa faca. Stia deja toate astea, le simtea in fiecare zi, avea nevoie de ceva nou. Ignora cu succes un sms de la “femeia” lui, postand in cocos in fata amicului. In ultima vreme amicii lui il idolatrizau pentru stilul de viata – prietena lui ii ceruse sa se mute impreuna, si el reusise sa-i tina piept, sa stea in continuare singur. Nu avea nevoie de probleme femeiesti la el in “castel”, se simtea foarte bine asa. Plus ca libertatea lui o considera cea mai importanta, flirtul fiind pentru el un sport, un joc de societate – inca un motiv pentru a aduna admiratie din partea amicilor lui.

In sinea lui, se considera un total rezultat din parerile altora, cu cat aduna mai multi oameni sa-l invidieze, cu atat isi crestea respectul de sine. Isi dadea seama ca totul era doar o imagine, si ca de fapt foarte putine lucuri ii faceau placere, dar se complacea in acea stare de fapt. In fiecare zi isi spunea ca isi va schimba atitudinea, ca va lua o decizie sa-si schimbe viata, dar de fiecare data amana.

Simtea ca discutia taragana, si isi lua telefonul pentru a raspunde sms-ului de mai devreme. Nici nu termina de scris, ca intrara pe usa si ceilalti doi amici. Gasca era intreaga, toti 4 la o masa, ca pe vremuri. La inceput au fost 3, al 4-lea a intrat in grup ceva mai tarziu, dar isi castigase faima in randul lor prin 2 mari realizari – bea de stingea, cot la cot cu ei si reusise sa scape de prietena lui, combinandu-se din nou dupa nici o saptamana de stat singur – asta dupa ce oricum isi luase totul din casa impartita pana nu demult cu fosta prietena. Iesirea fusese fulgeratoare, aparand intr-o zi acasa cu restul de baieti si cu o duba in fata, pentru a lua tot ce-i apartinea.

Au inceput toti 4 sa bea cate o bere, sa se cinsteasca dupa fiecare gura si sa-si ureze “La Multi Ani”, petrecand de zor. Cu toate acestea, unul dintre amici, George, parea un pic mai detasat, fara verva, sau “zvac” cum ii mai spuneau ei, motiv pentru care atragea comentarii si glume asupra lui. Era cu atat mai ciudat cu cat el ii invitase la ieseala fara sa le dea de inteles ca ar fi un motiv anume de sarbatoare. Ca de obicei, “taiau motu’ la pisica”. In mod ciudat, discutia a ajuns la presiunile familiilor asupra lor, care intre noi fie vorba erau nefondate pentru ei, fiind in jur de 24-26 de ani. Razmerita, la masa, toti mai putin George comentau vehement subiectul.

Va urma!

Stau si ma gandesc cat de mult ascund oamenii in fiecare zi, si cat de putini dintre noi chiar sunt asa cum isi doresc, asa cum vor.Cred ca am scris despre asta de o suta de ori, si intr-un fel e un subiect care ma fascineaza. Intr-o oarecare masura pentru ca-mi recunosc si eu momentele cand ma cenzurez, tocmai pentru a ascunde anumite reactii, anumite sentimente. Intr-un fel aprob reactia, intr-un fel nu sunt de acord. Pot intelege ca in unele momente nu-i bine sa rabufnesti, si ca in alte momente poti sa lasi frau liber.

Dialoguri cu mine, imi pun intrebari si incerc sa-mi raspund. Caut in masura in care pot, sa raspund din cat mai multe puncte de vedere. Imi lipseste linistea, si in acelasi timp imi lipseste agitatia. Ma oboseste rutina, dar nu-mi place nici haosul. In seara asta sunt intors pe dos, cu toate ca acum cateva minute eram hyped. Ceva ma nemultumeste, si totusi nu am motive sa fiu nemultumit.

Ma retrag in cartea mea pseudo-intelectuala, si incerc sa ma culc. In gradina lui Ion, toate pasarile dorm…

Am devenit dependent, intr-o oarecare masura, de “social-networks” (btw, puteti sa va abonati aici sa va tin la curent cu update-uri ). Ce pot sa spun ca-mi place in ultima vreme? Ma plimb. Era visul meu de mic, sa merg de colo colo, sa cunosc o gramada de oameni noi. Urmatorul pas este sa devin couchsurfer, tocmai pentru ca ritmul asta mi se pare ideal pentru mine si ce-mi doresc.

De asemenea, alt vis de-al meu era sa plec intr-o calatorie si sa ma intorc cu barba. Cred ca am mai scris despre asta mai demult, intr-un fel cred ca imi place ideea ca multa lume, inclusiv eu, asociaza barba cu intelepciune. Din pacate/fericire nu-mi creste in ritmul necesar pentru a avea barba dupa 2 saptamani. Poate e cazul sa plec undeva mai mult timp.

Pana una alta, va doresc o vara minunata, alaturi de oameni de calitate. Nu-i usor sa-i gasesti, dar nici atat de greu – incercati prin balcani.