In acea dimineata ceasul suna ca de obicei. Trecuse o ora cel putin de cand pornise radioul,  si el inca nu se ridicase din pat. Cu toate ca in timpul zilei se simtea plin de energie, mai ales dupa ora 15:00, diminetile tot timpul erau o corvoada. Se ridica alene din pat, si pleca spre baie. Era deja tarziu, iar trebuia sa anunte la birou ca intarzie. Nu era o problema, putea oricand spune ca e blocat in trafic. Isi facu toaleta rapid, in timp ce cafeaua dadea in foc. Ramasese singur in seara precedenta, avea nevoie sa se mai si odihneasca. Se gandea atunci, ritmul lui de viata capatase contur – isi umplea zilele doar ca sa nu fie nevoie sa gandeasca. In fiecare seara avea activitatile clar planificate, definindu-si stilul de viata prin lucrurile care le facea. Ajungea la birou in general in jur de ora 10:00, isi bea cafeaua la socializarea de dimineata, dupa care muncea o ora, pleca la pranz, dupa pranz evident o tigare sa-i umple timpul, mai muncea putin, iar la ora 18-19 pleca spre sala. Se tinea in forma, cu toate ca nu isi putea spune de ce face asta. In zilele cand nu mergea la dans isi hranea o “foame” ciudata de cultura, participand la discutii despre carti. In mod ciudat, cand era copil nu-i placuse sa citeasca, dar de pe la 20 de ani isi descoperise pasiunea pentru literatura – nu era sigur daca e pasiune de literatura, sau simplul fapt ca se intalnea cu altii ca el la “cercuri literare”.

Trebuie spus de la bun inceput ca omul nostru era un orasean. Crescut in agitatie, cu asteptari mari din partea lui, nu-i putem defini o personalitate clara. Se imbraca asa cum vedea in reviste, facuse un liceu prestigios din centrul orasului, o facultate buna, in care il tinusera parintii in puf. In timpul facultatii parintii i-au gasit un post part time intr-o multinationala, cum erau la moda in perioada aceea, unde a reusit sa se afirme. Cand si-a termiant studiile a ramas in companie, evoluand, asa cum i se parea deja normal, catre o pozitie “cushy”, cu o libertate aparenta. Avea masina inca din timpul facultatii, cumparata de parinti, si o garsoniera pentru care isi facuse un credit cand terminase scoala. Citise intr-o revista ca e normal ca la terminarea facultatii odrasla sa se descurce pe cont propriu.

Imbracat in costumul cumparat de la Mall (se spunea ca e cel mai mare din SE Europei!), combinat din cateva magazine prestigioase, iesi din casa, si se indrepta spre birou. Opri pe drum la un Starbucks, sa-si ia a doua cafea pe ziua aceea, alaturi de o briosa cu ciocolata. Urma sa ajunga la birou, si trebuia sa afle ultimele barfe si misculatii din companie. Ii trimise “femeii” lui un sms – ii spunea “femeia” lui doar cand era alaturi de prieteni, pentru a-si contura imaginea de macho, cu toate ca toti il citeau atunci cand il suna ea, schimbandu-se la fata si din “printesa mea” nu o scotea – in care ii dadea buna dimineata, si isi cerea scuze pentru ca in seara precedenta nu se vazusera. Nu cauta scuze, asa era el. Pornise radioul, si isi asculta compilatia de pe mp3-player – Radiohead, versurile erau pentru el in clipa aia, sau cel putin asa le simtea: “i try to stay awake but its 58hours since that i last slept with you. / what are we coming to?”.

–Episodul urmator pe 7 mai–

Tags: emotii, poveste, scenariu, viata