Ziua lui la birou era ca si toate cele de dinainte, nu mai putea sa conceapa altfel de desfasurare a evenimentelor. A ajuns, a baut cafeaua si a aflat ultimele barfe, dupa care a lucrat la proiectul din acea perioada, care nu-l satisfacea intelectual in nici un fel. Era o problema in ultima vreme, simtea ca poate da mai mult, dar niciodata nu i se cerea ce trebuia. Cand era nu era bine, cand nu era, se plictisea teribil. Intr-un fel, viata lui se invartea in jurul aceleaiasi probleme – niciodata nu era destul, tot timpul trebuia ceva in plus. Fara tragere de inima, ziua a trecut, si putea sa priveasca inainte catre activitati mai solicitante.

De pe strada nu ai fi crezut ca e mare lucru, data fiind intrarea ascunsa intr-un gang, dar pub-ul ales era destul de plin de viata. L-a vazut pe George tragand de o bere la o masa din colt. Seara aceasta urma sa fie buna, o simtea in aer – avea nevoie de relaxare, de conversatie, si cateva beri pentru a uita de cotidian. Si-a comandat un Heini’ si s-au pus pe povestit. Din pacate nu-i era pe plac, se invarteau in jurul subiectului uzual, si anume job – nu era destul al lui, trebuia acum sa asculte lamentarile amicului sau caruia nu-i conveneau colegii, nu-i convenea ce i se cerea sa faca. Stia deja toate astea, le simtea in fiecare zi, avea nevoie de ceva nou. Ignora cu succes un sms de la “femeia” lui, postand in cocos in fata amicului. In ultima vreme amicii lui il idolatrizau pentru stilul de viata – prietena lui ii ceruse sa se mute impreuna, si el reusise sa-i tina piept, sa stea in continuare singur. Nu avea nevoie de probleme femeiesti la el in “castel”, se simtea foarte bine asa. Plus ca libertatea lui o considera cea mai importanta, flirtul fiind pentru el un sport, un joc de societate – inca un motiv pentru a aduna admiratie din partea amicilor lui.

In sinea lui, se considera un total rezultat din parerile altora, cu cat aduna mai multi oameni sa-l invidieze, cu atat isi crestea respectul de sine. Isi dadea seama ca totul era doar o imagine, si ca de fapt foarte putine lucuri ii faceau placere, dar se complacea in acea stare de fapt. In fiecare zi isi spunea ca isi va schimba atitudinea, ca va lua o decizie sa-si schimbe viata, dar de fiecare data amana.

Simtea ca discutia taragana, si isi lua telefonul pentru a raspunde sms-ului de mai devreme. Nici nu termina de scris, ca intrara pe usa si ceilalti doi amici. Gasca era intreaga, toti 4 la o masa, ca pe vremuri. La inceput au fost 3, al 4-lea a intrat in grup ceva mai tarziu, dar isi castigase faima in randul lor prin 2 mari realizari – bea de stingea, cot la cot cu ei si reusise sa scape de prietena lui, combinandu-se din nou dupa nici o saptamana de stat singur – asta dupa ce oricum isi luase totul din casa impartita pana nu demult cu fosta prietena. Iesirea fusese fulgeratoare, aparand intr-o zi acasa cu restul de baieti si cu o duba in fata, pentru a lua tot ce-i apartinea.

Au inceput toti 4 sa bea cate o bere, sa se cinsteasca dupa fiecare gura si sa-si ureze “La Multi Ani”, petrecand de zor. Cu toate acestea, unul dintre amici, George, parea un pic mai detasat, fara verva, sau “zvac” cum ii mai spuneau ei, motiv pentru care atragea comentarii si glume asupra lui. Era cu atat mai ciudat cu cat el ii invitase la ieseala fara sa le dea de inteles ca ar fi un motiv anume de sarbatoare. Ca de obicei, “taiau motu’ la pisica”. In mod ciudat, discutia a ajuns la presiunile familiilor asupra lor, care intre noi fie vorba erau nefondate pentru ei, fiind in jur de 24-26 de ani. Razmerita, la masa, toti mai putin George comentau vehement subiectul.

Va urma!

Trebuie spus de la bun inceput ca omul nostru era un orasean. Crescut in agitatie, cu asteptari mari din partea lui, nu-i putem defini o personalitate clara. Se imbraca asa cum vedea in reviste, facuse un liceu prestigios din centrul orasului, o facultate buna, in care il tinusera parintii in puf. In timpul facultatii parintii i-au gasit un post part time intr-o multinationala, cum erau la moda in perioada aceea, unde a reusit sa se afirme. Cand si-a termiant studiile a ramas in companie, evoluand, asa cum i se parea deja normal, catre o pozitie “cushy”, cu o libertate aparenta. Avea masina inca din timpul facultatii, cumparata de parinti, si o garsoniera pentru care isi facuse un credit cand terminase scoala. Citise intr-o revista ca e normal ca la terminarea facultatii odrasla sa se descurce pe cont propriu.

Imbracat in costumul cumparat de la Mall (se spunea ca e cel mai mare din SE Europei!), combinat din cateva magazine prestigioase, iesi din casa, si se indrepta spre birou. Opri pe drum la un Starbucks, sa-si ia a doua cafea pe ziua aceea, alaturi de o briosa cu ciocolata. Urma sa ajunga la birou, si trebuia sa afle ultimele barfe si misculatii din companie. Ii trimise “femeii” lui un sms – ii spunea “femeia” lui doar cand era alaturi de prieteni, pentru a-si contura imaginea de macho, cu toate ca toti il citeau atunci cand il suna ea, schimbandu-se la fata si din “printesa mea” nu o scotea – in care ii dadea buna dimineata, si isi cerea scuze pentru ca in seara precedenta nu se vazusera. Nu cauta scuze, asa era el. Pornise radioul, si isi asculta compilatia de pe mp3-player – Radiohead, versurile erau pentru el in clipa aia, sau cel putin asa le simtea: “i try to stay awake but its 58hours since that i last slept with you. / what are we coming to?”.

–Episodul urmator pe 7 mai–